Cu apărarea deja întărită de transporturile de arme expediate de țările NATO, Ucraina are acum o nouă listă de dorințe în privința armelor despre care speră că se vor dovedi decisive în războiul cu Rusia. Kievul a solicitat rachete cu rază lungă de acțiune, drone de atac și rachete antinavă pentru a opri invazia rusă și deja cel puțin un aliat al NATO, Danemarca, s-a dovedit receptivă. Armele sunt mai necesare ca niciodată, deoarece o nouă ofensivă rusă câștigă teren în provincia ucraineană Luhansk.
Ucraina folosește deja toate aceste trei tipuri de arme, după cum subliniază Defense News, dar versiunile fabricate în SUA și NATO ar fi atât mai avansate tehnologic, cât și, în general, mai performante. Armele vor servi alături de cele deja furnizate de NATO, inclusiv rachete antitanc Javelin, rachete antitanc NLAW, obuziere M777 și drone kamikaze Switchblade.
Sistemul de rachete M142 HIMARS
Sistemul HIMARS fabricat în SUA este în fruntea listei. Sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS) este un camion blindat de cinci tone care poate lansa lansa rachete de 227 de milimetri. Fiecare sistem HIMARS poartă șase rachete GMLRS (Guided Multiple Launch Rocket System) activate prin GPS. Și, conform Armatei SUA, fiecare reprezintă „lovituri intens distructive, supresoare și anti-artilerie”, cu o rază de acțiune de până la 70 de kilometri (43 de mile). Sistemul HIMARS este superior majorității artileriei rusești, putând trage asupra ei de la o distanță mai mare decât raza de acțiune a tunurilor și lansatoarelor de rachete rusești.
Ucraina deține deja o varietate de sisteme de rachete, inclusiv sistemul de rachete BM-30 Smerch de 300 de milimetri. Majoritatea sistemelor de rachete sunt neghidate, iar rachetele sunt mai puțin precise decât artileria cu rază lungă (obuziere). Prin urmare, artileria cu rachete este de obicei utilizată în misiuni de suprimare, fiecare rachetă purtând muniții cu dispersie mai mici, explozive sau antitanc. Când racheta ajunge deasupra țintei, munițiile se dispersează, acoperind o zonă largă.
Sistemul HIMARS este diferit de alte sisteme de rachete. În ultimii ani, indignarea față de amenințarea pe care minele antipersonal neexplodate o reprezintă pentru civili a dus la încheierea unui tratat global de interzicere a acestor arme. Deși Statele Unite ale Americii nu au semnat acest tratat, ele au renunțat la dezvoltarea acestora și au eliminat stocurile existente. De aceea, sistemul HIMARS este diferit, în loc să împrăștie mii de bombe de mărimea unei mingi de tenis pe o suprafață mare, se pune accent pe puterea fiecărei rachete în parte. Fiecare rachetă GMLRS este capabilă să localizeze o țintă utilizând un set de coordonate GPS și folosește un focos unic, compact, de mare putere, conceput pentru a înlocui sute de focoase mai mici.
În urmă cu doar trei luni era de neconceput că Ucraina ar putea primi HIMARS, dar vremurile s-au schimbat. Până acum, administrația Biden nu a aprobat cererea, dar se pare că o ia în considerare. Liderul minorității din Senat, Mitch McConnell, a sugerat că nu se va opune unui transfer, indicând că ar putea exista sprijin bipartizan.
Drona de atac MQ-1 Grey Eagle
Ucraina solicită și drone de atac reutilizabile. Deja operează o mică flotă de drone de atac TB-2 Bayraktar, fiecare capabilă să transporte bombe ghidate cu micro muniție inteligentă (MAM-L). Deși sistemul Bayraktar s-a dovedit eficient în lovirea convoaielor rusești de aprovizionare și a vehiculelor blindate, în special în spatele liniilor inamice, este mai puțin capabil decât dronele operate de NATO. Este, de asemenea, probabil ca numărul sistemelor Bayraktar deținute de Ucraina să scadă, pe măsură ce pierderile în luptă cresc.
Deși guvernul SUA a livrat Ucrainei drone Switchblade 300 și 600 kamikaze, acestea sunt arme unidirecționale care nu sunt concepute pentru a zbura mai mult de o misiune. O soluție evidentă la problema Ucrainei este MQ-1C Grey Eagle din dotarea armatei SUA. Sistemul Grey Eagle este mai mare, mai rapid, zboară mai sus și poartă o sarcină utilă de arme mai mare și mai eficientă decât Bayraktar. Grey Eagle are o rază de acțiune mult mai mare decât Bayraktar, până la 2.500 de mile marine față de 186 de mile, datorită utilizării navigației prin satelit.
Sistemele Grey Eagle, care acționează ca o platformă de cercetare fără echipaj pentru elicopterele de atac AH-64 Apache, ar reprezenta un progres considerabil față de Bayraktar. Grey Eagle poate transporta până la patru rachete antitanc Hellfire, fiecare cu o rază de acțiune de până la 11 kilometri (6,8 mile). În schimb, sistemele Bayraktar trebuie să se apropie de țintă pentru a elibera bombele MAM-L. Această creștere a razei de acțiune va permite operatorilor de drone ucraineni să efectueze atacuri de blocare a inamicului, rămânând în afara razei de acțiune a tuturor sistemelor aeriene, cu excepția celor dedicate, și, în general, având o autonomie mai mare pe câmpul de luptă.
Ucraina a cerut pentru prima dată drone Grey Eagle la sfârșitul lunii aprilie și a purtat discuții cu producătorul acestora, General Atomics. Guvernul SUA ar putea ezita să autorizeze un transfer din cauza plângerilor anterioare ale Rusiei conform cărora dronele înarmate precum Predator, Reaper și Grey Eagle sunt echivalente din punct de vedere tehnic cu rachetele de croazieră, iar acest lucru ar putea duce la acuzații conform cărora Washingtonul furnizează Kievului rachete de croazieră. Livrările de drone armate sunt, de asemenea, strict reglementate în cadrul Regimului de control al tehnologiei rachetelor, un acord internațional menit să prevină proliferarea tehnologiei rachetelor cu rază lungă de acțiune, după cum subliniază Politico. Administrația Trump a relaxat aceste reguli, dar administrația Biden ar putea ezita să urmeze exemplul.
Racheta anti-navă Harpoon
Unul dintre cele mai spectaculoase eșecuri ale Rusiei în război a fost pierderea Moskva, un crucișător cu rachete ghidate și navă amiral a Flotei Mării Negre. Două rachete Neptune de fabricație ucraineană, trase dintr-un camion amplasat la țărm, au scufundat nava de război lungă de peste 180 de metri. Deși acesta a fost sfârșitul umilitor al Moskvei, nu a fost sfârșitul Marinei Ruse, care continuă să patruleze coasta Ucrainei și amenință cu debarcări amfibii în spatele liniei frontului.
Neptune este un sistem de rachete foarte recent, care a devenit operațional la sfârșitul anului 2021. Ucraina a cerut mai multe rachete antinavă, care i-ar permite să preia ofensiva, să atace navele de război rusești care blochează porturile sale, inclusiv transporturile critice de cereale către țări din întreaga lume, sau să le îndepărteze suficient de departe în larg încât să devină irelevante.
Cel mai probabil candidat pentru Ucraina este Harpoon-ul de fabricație americană. Harpoon, inaugurat în anii 1980, este o rachetă de croazieră antinavă. Harpoon este lansat de pe o navă cu ajutorul unui motor-rachetă, care propulsează racheta în înălțime până când motorul cu turbină încorporat este activat. Racheta este proiectată să zboare la înălțime joasă, deasupra valurilor, la viteze subsonice pentru a evita sistemele de detecție radar, are un focos de aproape 250 de kilograme și o rază de acțiune de peste 67 de mile marine.
Pentru a-și găsi ținta, Harpoon folosește un radar încorporat la partea frontală. Un operator poate programa o rachetă să zboare într-o zonă stabilită și abia apoi să-și pornească radarul, o capacitate utilă pentru survolarea navelor și teritoriilor prietene și pentru a împiedica inamicul să detecteze emisiile radar ale rachetelor până în ultimul moment. O versiune mai nouă, Harpoon Block II, include ghidare GPS, rezistență la sistemele de bruiere inamice și o capacitate de reluare a atacului care permite rachetei să se întoarcă și să atace din nou în cazul în care ratează o navă inamică.
La sfârșitul săptămânii trecute, Reuters a raportat că SUA au acceptat cererea și încearcă să găsească alte țări NATO care ar putea să o completeze. Ucraina practic nu are flotă și forțele sale aeriene sunt concentrate pe războiul terestru, așa că cea mai bună soluție este un alt sistem de rachete cu lansare de la sol. În arsenalul Statelor Unite ale Americii se găsesc rachete antinavă, inclusiv Harpoon și Naval Strike, dar nu a fost dezvoltată o versiune montată pe camion.
Luni, Danemarca a intensificat demersurile pentru furnizarea unui sistem Harpoon montat pe camion și a unui sistem de reîncărcare a rachetelor. Danemarca deține sisteme modernizate Block II Harpoon din 1999, așa că, aproape sigur, Ucraina va primi versiunea mai nouă și mai capabilă. Danemarca, o națiune peninsulară din Marea Baltică, are nevoie de această armă pentru a-și apăra sutele de kilometri de coastă, dar odată cu aderarea Finlandei și a Suediei la NATO și întărirea organizației, defensiva din Marea Baltică se va întări.
Există, de asemenea, posibilitatea ca Ucraina să primească sisteme de rachete Naval Strike proiectate de Norvegia. Polonia, un aliat înverșunat al Ucrainei, operează o versiune terestră, montată pe camion.
Retragerea Rusiei din nordul Ucrainei i-a permis să se concentreze pe partea de est a țării, dezlănțuindu-și furia asupra regiunii Donbas. Provocarea pentru Statele Unite și NATO este să furnizeze noi arme ucrainenilor și să-i instruiască pentru a le folosi, la timp pentru ca ucrainenii să le poată utiliza eficient. Arme precum HIMARS, Grey Eagle și Harpoon vor oferi Kievului un avantaj tehnologic și vor convinge Rusia că a mușcat mai mult decât poate mesteca, iar o retragere completă este în interesul Moscovei. Dacă nu, Ucraina s-a dovedit deja mai mult decât capabilă să împingă armata Rusiei dincolo de graniță.
Surse:
https://www.popularmechanics.com/military/weapons/a40080053/3-high-tech-weapons-ukraine-wants-from-nato/
https://www.youtube.com/watch?v=gIaXKD8ZIIY
https://www.youtube.com/watch?v=rzDjhnzyFnMhttps://www.youtube.com/watch?v=RN31LshbdzI
