Agricultura ecologică locală ar putea hrăni Europa în 2050

Potrivit unui studiu științific, în 2050, Europa își va putea asigura hrana prin dezvoltarea unui sector alimentar bazat pe agricultură ecologică locală. Pentru aceasta, va fi necesar să se consume mai puține produse din carne și să asigure un echilibru mai bun între cultivarea plantelor și creșterea animalelor.

Să ne imaginăm: în 2050, întreaga populație europeană va mânca doar produse locale, cultivate fără pesticide sau îngrășăminte sintetice. Fermele industriale vor fi dispărut, fiind înlocuite cu ferme mai mici, care vor combina cultura plantelor și zootehnia. Loturile de lucernă, trifoi, linte și năut vor presăra peisajul rural. Acest scenariu poate părea utopic. Este însă destul de realist, potrivit unui studiu realizat de o echipă internațională de cercetători și publicat pe 18 iunie în jurnalul One Earth.

Prin cifre justificative, cercetătorii arată că Europa ar putea atinge autosuficiența alimentară până în 2050 fără utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot. Folosit ca înlocuitor al gunoiului de grajd pentru fertilizarea pământului, azotul industrial a ocupat un loc central în sistemul agricol european încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Utilizarea sa pe scară largă este totuși dăunătoare sănătății oamenilor și ecosistemelor: emisii de gaze cu efect de seră, poluarea apelor subterane, eutrofizarea [1] mediilor acvatice etc. Îngrășămintele sintetice au permis apariția unui model agricol intensiv „în mare măsură dezechilibrat”, potrivit lui Gilles Billen, director de cercetare emerit la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS) și coautor al studiului. Vestea bună, spune biogeochimistul, este că se poate face altfel.

Mai puține proteine animale, mai multe rotații ale culturilor

Echipa de cercetători a identificat trei pârghii pentru a hrăni Europa fără a se recurge la îngrășăminte sintetice sau la creșterea suprafeței de teren cultivat. Prima este o schimbare globală a dietei. În medie, proteinele animale reprezintă în prezent două treimi din consumul proteic european, comparativ cu doar o treime proteine vegetale. 80% din producția agricolă este deci dedicată hrănirii animalelor. Această proporție ar putea fi redusă considerabil dacă populația europeană ar opta pentru o dietă mediteraneană. Consumând mai multe legume și cereale decât carne și brânză, „ar trebui să producem mai puțin, ceea ce ar însemna o producție mai puțin intensivă”, explică Gilles Billen.

O altă pârghie: reconectarea culturii plantelor și a creșterii animalelor. Europa de astăzi este formată din regiuni agricole foarte specializate. Astfel, în Bretania este concentrată majoritatea fermelor de porci și bovine din Franța, în timp ce Île-de-France produce în principal cereale, spune cercetătorul. Relocarea fermelor de animale în vecinătatea terenurilor agricole ar face posibilă reciclarea deșeurilor animale ca îngrășământ natural și, prin urmare, renunțarea la îngrășămintele sintetice. „Este greu de imaginat astăzi trenuri sau camioane pline cu gunoi de grajd care transportă gunoi de grajd între diferite regiuni”, notează Gilles Billen. Revenirea la agricultura mixtă ar face posibilă, de asemenea, reducerea importurilor de boabe de soia pentru hrana animalelor, unul dintre principalii factori cauzatori ai defrișărilor din America Latină. „Mărimea efectivului de animale din fiecare regiune trebuie calibrată pe resursele furajere pe care le permite teritoriul„.

În concluzie, echipa de cercetători recomandă generalizarea asolamentelor (rotația culturilor, procedeu deja practicat de fermierii ecologici) pentru a îmbogăți în mod natural terenul. „Se poate începe prin a cultiva leguminoase furajere, cum ar fi trifoiul sau lucerna”, explică Gilles Billen. “Aceste culturi sunt folosite ca hrană pentru animale, ele fixând în același timp în sol suficient azot atmosferic pentru culturile de cereale ulterioare. Ulterior, pe acea suprafață de teren se pot cultiva cereale timp de un an sau doi, apoi se va trece la cultivarea unei leguminoase cu boabe, cum ar fi lintea sau năutul și așa mai departe„.

Rotația culturilor poate reduce și vulnerabilitatea la atacurile parazitare și, prin urmare, va permite fermierilor să renunțe la pesticide: „Dacă plantăm același soi hiperselectat de grâu an de an pe aceeași parcelă, inevitabil, apar paraziți. Dimpotrivă, rotațiile lungi și diversificate lasă loc faunei sălbatice care consumă afidele și omizile„.

Modelul nostru agricol actual trebuie integral regândit

Marele merit al acestui studiu, potrivit cercetătorului, este de a arăta că este perfect posibil să se asigure hrana Europei într-un mod sănătos și ecologic. „Auzim adesea că agricultura ecologică nu este suficient de productivă, că produce cu 30% mai puțin. Această afirmație de productivitate intrinsecă mai scăzută a agriculturii ecologice nu rezistă unei analize serioase care compară elemente similare”. Acest model ar putea fi aplicat chiar și în alte regiuni. Un studiu publicat în 2018 a arătat deja că acest lucru este posibil pentru Franța. Echipa de cercetare a început, de asemenea, să analizeze scenarii la nivel mondial. Se estimează că zece miliarde de oameni ar putea fi hrăniți fără îngrășăminte sintetice până în 2050, cu condiția ca dieta acestora să conțină mai puțin de 40% proteine animale.

Generalizarea rotației culturilor este recomandată, chiar și pe parcele foarte mici. Foto: Pixabay / CC / Jolanchapin

A transforma acest scenariu în realitate și a obține autosuficiența alimentară fără îngrășăminte pe bază de azot înseamnă regândirea completă a modelului nostru agricol. Studiul evidențiază în special potențialul de reciclare a dejecțiilor umane, procedeu interzis în prezent în specificațiile agriculturii ecologice. „Azotul din excrementele umane este acum tratat în stațiile de epurare și returnat în atmosferă în procese de denitrificare consumatoare de energie atunci când este necesar pentru agricultură. Dacă vrem să renunțăm la îngrășămintele industriale, dejecțiile umane trebuie reciclate!” insistă Gilles Billen.

În general, biogeochimistul consideră că autoritățile guvernamentale ar trebui să ia mai în serios urgența ecologică și obiectivele suveranității alimentare. El regretă că liderii europeni, în ciuda declarațiilor de principiu prevăzute în Pactului Verde European (New Green Deal) și ale strategiei Farm to Fork (de la fermă la furculiță), s-au mulțumit momentan cu „măsuri minore” care nu pun sub semnul întrebării nici logica nici structura sistemului actual: „Dacă vom înceta să ne concentrăm pe sporirea câștigurilor generate de comerțul international și dacă vom lua în serios nevoia de a produce alimente locale, mai sigure și mai ecologice, va fi necesar un sistem precum cel pe care l-am descris”, crede el. “Din păcate, nu este deloc cazul în prezent„.

Notă: [1] Eutrofizarea este procesul prin care nutrienții se acumulează într-un mediu sau habitat.

Sursa: https://reporterre.net/L-agriculture-bio-et-locale-pourra-nourrir-l-Europe-en-2050-selon-une-etude-scientifique

Din aceeași categorie