Eram într-o misiune economică în Grecia, prin vara anului 1996. Participanți, proaspeți directori de întreprinderi cu capital majoritar de stat și câțiva noi „srl-isti”. La o oprire pe cheiul superb al Salonicului, ne-am dat jos din autocar, să ne dezmorțim oasele și să admirăm marea. Era un februarie ploios, înnorat și cu mare agitată. O Grecie atipică, dar cu atât mai frumoasă. Directorimea se răspândise de-a lungul falezei, în căutare de cafea și suveniruri. După jumătatea de oră de pauză convenită cu reprezentantul Camerei de Comerț și Industrie, organizatorul deplasării, ne-am regrupat la autocar. La ușa din spate se strânsese o parte din grup, dezbătând cu aprindere ”chilipirul” achiziționat de unul dintre ei. Omul, fost docher, făcuse bani din traficul cu rulmenți și blugi din Turcia și devenise proaspăt „om de afaceri de succes”, cumpărând de acolo o linie sh de panificație. În preumblările lui de-a lungul falezei din Salonic, fusese „agățat” de niște greci care îi vânduseră aur de peste o mie de dolari. Pentru majoritatea, suma era substanțială și priveau cu interes produsele, mai ales că prețul pe gram fusese mult mai mic decât „la oficial”. Omul se mândrea sincer cu achiziția făcută, calculând cu glas tare cam ce profit va scoate pe grămăjoara de inele din aur, odată reîntors în țară. Apoi, totul s-a năruit într-o secundă. Unul din grup, director de IAS, după studierea amănunțită a „pieselor”, cu o voce groasă, obișnuită să se facă auzită pe câmp, a exclamat batjocoritor: „Bă, ăsta-i aur de trompetă!!!”. După un moment de liniște totală, un hohot general de râs a confirmat prostia ”brutarului”. Omul luase țeapă!
Cred că la fel au pățit și românii care au votat AUR! Pe zi ce trece, se dovedește a fi AUR de trompetă. Ultima declarație halucinantă a „propunerii de premier” a AUR, Călin Georgescu, nu are nevoie de comentarii: ”Tricolorul românesc este prezent astăzi la Washington DC la marșul de susținere a lui Trump. Patrioții americani au răspuns chemării de a protesta împotriva (sic!) furtului electoral orchestrat de democrați împreună cu China, Rusia, Iran, Germania, Franța și alte puteri vrășmașe și s-au strâns precum moții lui Horea, Cloșca și Crișan sau Avram Iancu la Țebea. România este alături de frații americani.” Dacă la această declarație aiuritoare mai adaugăm și știrea de la Fox News, conform căreia Mattew Heimbach, un cunoscut neo-nazist american, admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu (fondatorul și liderul organizației de extremă-dreaptă Garda de Fier din perioada interbelică, pentru votanții AUR), a fost unul dintre participanții la asaltul de miercuri, 6 ianuarie, asupra Capitoliului, putem afirma, ca și marele Will (William Shakespeare, pentru votanții AUR): ”Restul e tăcere”.
Până când un sociolog de bună credință și profesionist, nu-mi va explica plauzibil cum a reușit un partid, în doar o lună și jumătate, să ajungă la alegerile parlamentare la 9%, după ce la alegerile locale obținuse 0,99% (!!!), eu devin adeptul „teoriei conspiraționiste” că AUR este un alt „partid de laborator”, așa cum s-a dovedit a fi și USR-Plus, pentru a crea o supapă socială de detensionare a unei populații „isterizate” de amenințările Covid-ului și recesiunii economice. De asemenea, a fost prilejul ideal de a scăpa de balastul politic reprezentat de Ponta, Tăriceanu și Băsescu. Care este populația cu drept de vot cea mai vulnerabilă? Analfabeții și analfabeții funcționali!!! Cine a votat cu AUR?!
Voi reveni !
Marius Gerard Necula
