În ultimii ani, auzim din ce în ce mai des teorii conspiraționiste de tot felul care au mai mereu un numitor comun: „bilgheiț”. Marea majoritate a „deconspiratorilor” știu mai puține despre acest subiect decât un elev de școală primară care a fost câtuși de puțin atent la orele de „Informatică pentru ciclul primar. Nivelul III. Clasa a IV-a„. Deci, ce reprezintă „bilgheiț”? Este transcrierea fonetică a numelui Bill Gates, una dintre personalitățile definitorii ale secolului XX, poate cea mai importantă, unul dintre pionierii universului digital care a stat la baza progresului omenirii în ultimii ani, în toate domeniile. Înainte de a-l judeca, ar trebui să-l ascultăm și să încercăm să-l înțelegem. „Bill Gates are un plan pentru a salva lumea. Lumea îl va asculta?” este titlul articolului-interviu din decembrie 2020 publicat de Wired. Subiectele sunt cele de actualitate: schimbările climatice, pandemia de coronavirus…
În noua sa carte, „How to Avoid a Climate Disaster„, Bill Gates susține că există doar două date cu adevărat importante atunci când vine vorba de abordarea provocării existențiale a omenirii: 51 miliarde și zero. Primul este numărul de tone de gaze cu efect de seră care se eliberează de obicei în atmosferă în fiecare an. Al doilea este numărul la care trebuie să ajungem pentru a evita o catastrofă. Iar Bill Gates are un plan.
El introduce conceptul de „primă verde”. Carbonul rămâne cea mai ieftină sursă de energie din cauză că impactul său negativ – sau a efectele sale secundare – nu are preț. Guvernele subvenționează combustibilii fosili, deoarece sunt fiabili și verificați. „Prima verde” este costul suplimentar pentru utilizarea unei alternative ecologice. În unele cazuri – cum ar fi producerea de energie electrică folosind turbine eoliene sau energie solară – poate fi zero, în funcție de țară. În alte sectoare, cum ar fi producția de beton, îngrășăminte sau oțel, ar putea fi suficient pentru a descuraja utilizarea alternativelor ecologice. În timp ce țările bogate ar putea să plătească o primă pentru aceste opțiuni zero carbon, acest lucru nu este posibil în prezent pentru unele țări cu creștere rapidă din Asia, Africa și America de Sud. „Prima verde” trebuie să fie atât de redusă încât conversia să aibă sens.
Gates a subliniat modul în care o serie de diferite progrese tehnologice, investițiile la scară largă în infrastructură, capitalul pe termen lung, politica guvernamentală și acțiunile individuale pot avea un impact și oferă o foaie de parcurs pentru a ajunge la zero emisii de carbon până în 2050.
Zero este important: doar reducerea carbonului pe care îl eliberăm în atmosferă poate extinde perioada extrem de limitată de timp pe care o are omenirea până când se ating limitele planetare. În prezent, concentrația de dioxid de carbon în atmosfera Pământului este de aproximativ 414,68 părți per milion (ppm) – există consens că, odată ce nivelul va atinge 450ppm, temperatura globală va crește cu peste 2 grade Celsius, declanșând evenimente meteorologice extreme și schimbări ireversibile, catastrofale.
În timp ce unii susținători ai schimbării sugerează că obiectivul ar trebui să fie 2030, Gates consideră că termenul este nerealist – carbonul este prea prezent în activitățile actuale – și ar putea reprezenta o distragere a atenției de la obiectivul mai important al emisiilor zero până în 2050.
WIRED: De ce această carte și de ce acum?
Bill Gates: Am participat la o discuție TED în 2010 despre schimbările climatice și cinci ani mai târziu a avut loc conferința climatică de la Paris și spuneam: „Hei, cum se întâmplă că, la aceste întâlniri, nu se vorbește niciodată despre cercetare și dezvoltare? ” Nu au vorbit niciodată despre inovație, iar dacă te-ai uita la bugetele de cercetare și dezvoltare energetice ale țărilor bogate, acestea nu au crescut deloc. Deci, toată lumea vorbește despre reducerile pe termen scurt, dar singurele domenii prin care se pot obține reduceri în timp scurt sunt vehiculele electrice și generarea de energie electrică solară și eoliană. Este mai puțin de 30% din total – 70% înseamnă metalurgie, ciment, aviație, utilizarea terenului… Nu se face nimic în legătură cu acestea. Dacă dorim să atingem un obiectiv, ar trebui să începem să lucrăm la lucrurile dificile, nu doar la lucrurile simple. Nu spun că lucrurile simple sunt ușoare, sunt relativ ușoare.
De aceea am scris cartea, pentru a sugera că „prima verde” este o valoare care – atunci când chemați India în 2050 și spuneți: „Hei, când construiești clădiri noi, folosește acest ciment, folosește acest oțel ” – va determina dacă India va răspunde „dispăreți ” sau „OK, vom plăti o mică primă ”. Dacă ați inovat suficient și prima verde este zero, ei vor spune: „Bineînțeles ”.
Modul de forță pentru a rezolva problema schimbărilor climatice este să descoperiți cum să faceți captarea directă a aerului, să reduceți costul pe tonă și apoi să scrieți cecul. Din păcate, dacă apelați la Climeworks [compania elvețiană care filtrează CO2 din atmosferă, detalii aici], prețul său de listă este de 600 USD pe tonă deși beneficiază de subvenții guvernamentale. Deci, chiar dacă visezi că poți ajunge la 100 USD pe tonă, ai 51 de miliarde de tone de emisii, deci un cost de 5 trilioane de dolari pe an pentru reducerea forțată a schimbărilor climatice.
Doar mergând în zone individuale și schimbând modul în care, de exemplu, se fabrică cimentul sau modul în care mașinile sunt forțate să devină electrice, se poate obține un cost sub 100 USD pe tonă. Vehiculele electrice sunt magice – capacitatea bateriilor crește, stațiile de încărcare devin tot mai prezente și densitatea energiei bateriei va crește până la punctul în care autonomia și timpul de încărcare nu vor mai fi punctele slabe [față de motoarele cu combustie]. În cele din urmă, putem spune că „prima verde” pentru autoturisme peste zece ani va fi aproximativ zero.
Vaccinurile durează de obicei un deceniu sau mai mult pentru a fi produse – Covid-19 a dovedit că putem accelera acest proces, dar a fost nevoie de o pandemie pentru a ne arăta ce este posibil. Cum putem exprima gravitatea situației în cazul urgenței climatice?
Există o analogie cu pandemia: cetățenii depind de guvernele lor pentru a înțelege dezastrele naturale, schimbările climatice și virusurile respiratorii. Aceste probleme sunt mult prea complexe – indivizii nu vor studia modelele climatice. Pentru pandemie, riscul a fost mereu prezent și ar fi trebuit să existe ideea modului în care se organizează o capacitate de testare și se produce un vaccin.
După Ebola, în 2015, s-au făcut câteva lucruri, cum ar fi crearea CEPI [Coaliția pentru inovațiile de prevenire a epidemiei], împreună cu Wellcome in the UK, noi [Fundația Bill și Melinda Gates] și 12 guverne. Și finanțăm lucruri precum ARNm [medicamentele ARNm determină celulele din organism să producă proteine pentru combaterea bolilor] de mult timp. Dar guvernele trebuie să abordeze probleme complexe și, în esență, să analizeze ceea ce trebuie făcut. Din păcate, când vine vorba despre schimbările climatice, nu este ca în cazul dezvoltării unui vaccin, unde există o soluție și în șase luni situația se poate schimba complet.
În privința schimbărilor climatice, trebuie convertită fiecare uzină siderurgică, fiecare fabrică de ciment, trebuie dezvoltată rețeaua electrică încât să ajungă de două ori și jumătate mai mare iar aportul de energie să fie din surse alternative – aceasta este economia fizică. Economia fizică este un miracol. De la începuturile Revoluției industriale ne-am străduit să ne dăm seama cum să facem aceste lucruri atât de ieftine și atât de fiabile încât să fie disponibile tuturor. Majoritatea oamenilor răsucesc un comutator de lumină și habar n-au despre miracolul inovației care le permite luminilor să se aprindă. De-a lungul timpului, totul a fost atât de optimizat din punct de vedere al costurilor, dar acum avem această nouă constrângere: cât de repede putem schimba toate acestea?
Deci, schimbările climatice sunt ca o pandemie, deoarece guvernele trebuie să lucreze în numele cetățenilor lor și să anticipeze ce se va întâmpla în viitor, dar este mult mai greu decât să se producă un vaccin. Dacă pandemia ar fi venit acum 20 de ani, nu am fi fost capabili să facem acel vaccin. Dacă ar veni peste 10 ani de acum, cu tehnologia ARNm am putea să obținem mai rapid un vaccin, vom putea produce mai multe vaccinuri la un cost de 1 dolar fiecare. Tehnologia ARNm este la jumătatea ciclului de dezvoltare, nu am produs încă niciun vaccin. CureVac dezvoltă vaccinuri pe bază de ARNm concepute pentru a preveni infecția cu malarie. Moderna se concentrează pe HIV și alte boli.
Pentru a ajunge la emisii zero net până în 2050, trebuie să inovăm într-un ritm fără precedent. Cum abordăm cel mai bine această provocare?
Trebuie să creștem atât partea de ofertă a inovației cât și partea de cerere pentru inovație. În SUA, mai mult de jumătate din banii federali cheltuiți pentru cercetare biomedicală provin din bugetul de 43 miliarde de dolari pe an al Institutului Național de Sănătate (NIH). În mod ciudat, aceste bugete din domeniul cercetării și dezvoltării energetice nu au avut parte de atenția cuvenită atunci când a venit vorba de evenimente climatice.
Apoi, investițiile în capital de risc necesită asumarea voluntară de riscuri uriașe și pe termen lung și punerea la dispoziție a mult mai mult capital decât este necesar pentru software, microcipuri sau medicamente.
În ceea ce privește cererea, s-ar putea impune o taxă pe carbon mare, dar din punct de vedere politic este dificil – cum a fost atunci când a crescut prețul motorinei în Franța – chiar dacă economiștii spun că ar fi bine. În cele mai multe țări, probabil vom ajunge la o abordare sectorială, după care spunem că, de exemplu, fiecare clădire trebuie să aibă cinci la sută ciment curat, sau poate companiile de tehnologie sau finanțare extrem de profitabile să plătească o primă pentru clădiri.
Toată lumea crede în mod eronat că rata progresului înseamnă că faci ceva și apoi acel ceva devine mai ieftin decât era așteptat. Acest lucru este adevărat pentru sistemele eoliene, solare și pentru bateriile litiu-ion, ratele de progres au fost fenomenale. Dar cum puteți defini rata de progres în cazul combustibilului pentru aviație sau oțelului? Se vorbește mult despre faptul că fondurile de redresare și reziliență din Europa se vor concentra pe teme precum hidrogenul curat. Dar chiar avem nevoie de un mecanism pentru a identifica cine din lume are cele mai bune idei despre decarbonarea industriei oțelului sau cimentului. Iar „prima verde” este standardul.
Unii factori politici și lideri vizează anul 2030, dar dumneavoastră vă concentrați pe 2050. De ce această diferență de timp?
În 2050 voi avea 95 de ani și voi fi foarte fericit dacă trăiesc să văd ziua în care suntem aproape de zero. Acest obiectiv este foarte, foarte greu de atins, deoarece necesită implicarea tuturor țărilor. Așadar, consider anul 2050 drept cel mai bun caz, deoarece o mulțime de lucruri trebuie făcute să funcționeze. Dar dacă inovați timp de zece ani, implementați timp de 20 de ani și creați stimulentele potrivite prin politici guvernamentale, puteți ajunge la zero până în 2050. Trebuie să începeți acum lucrurile dificile și trebuie să recunoașteți: avem măcar un indiciu despre cum veți rezolva situațiile dificile și cum veți găsi cei mai neconvenționali gânditori?
Nu știu cum s-ar putea decarbona industria cimentului sau oțelului. Nu știu dacă acest lucru se va întâmpla până în 2050. Dacă observăm idealismul și energia cu care generația tânără a abordat acest subiect și îl vom considera o prioritate – Biden a prioritizat pandemia, fondurile europene de recuperare o au de asemenea o foarte mare importanță – atunci, da, este posibil.
Obiectivul de zero net până în 2050 nu este ușor de atins. Așadar, oricine spune: „Oh, hai să o facem în 10 ani ” , aș vrea să viziteze toate fabricile chinezești de oțel și ciment și să-mi spună ce voi vedea acolo peste zece ani.
Economia digitală ne păcălește în ceea ce privește viteza cu care se pot schimba lucrurile, deoarece nu este nevoie de fiabilitate și dimensionare și, prin urmare, de capital și de reglementări. Cu software-ul, dacă apar erori, nu este bine, dar situația evoluează rapid.
Instituțiile care investesc capital – bănci și fonduri de pensii – vor avea un rol hotărâtor în acest proces. În prezent ne confruntăm cu o retorică amplă, afaceri care pretind că sunt orientate spre obiective. Cum putem măsura cel mai bine acțiunile fondurilor mari de investiții și cum asigurăm onestitatea organizațiilor mari cu privire la acțiunile lor?
Cele mai multe dintre acestea sunt prostii. Rentabilitatea unei obligațiuni pentru un parc eolian nu diferă de rentabilitatea unei obligațiuni ale unei centrale pe gaze naturale, deci este o prostie. Numărul celor care investesc în Breakthrough Energy Ventures [compania de investiții de risc al organizației Gates Breakthrough Energy care este orientată spre zero net], este ceva real. Guvernele care își cresc bugetul pentru cercetare și dezvoltare energetică și reușesc să-l cheltuiască bine, cei aproape un miliard de dolari investiți în TerraPower [compania nucleară a lui Gates] pentru a vedea dacă acest reactor de fisiune de a patra generație poate deveni parte a soluției… Aceste lucruri sunt reale.
Toate celelalte abordări, de genul „vom obliga companiile să raporteze propriile emisii ” , ideea unui standard de raportare financiară sau a unui anumit grad de cesionare [prin certificate verzi]… Câte tone? Ai 51 de miliarde de tone [de CO2 care trebuie îndepărtate]: când ai eliminat, cât dintre cele 51 de miliarde de tone a fost îndepărtat?
Trebuie să investești, nu să cesionezi. Și noțiunea că pur și simplu aveți acțiuni sau obligațiuni legate de lucrurile simple care sunt deja prezente în economie, cum ar fi fermele solare sau fermele eoliene… Ori de câte ori cineva spune că există ceva numit „finanțare ecologică ” , îi cer să analizăm: este prima de risc pentru investițiile curate mai mică decât prima de risc pentru investițiile care nu sunt ecologice? Răspunsul este: uită-te la cifre.
Ideea că băncile vor rezolva această problemă sau că aceste certificate vor rezolva această problemă, n-o înțeleg. Vor face rețeaua electrică sustenabilă? Vor produce combustibil ecologic pentru aviație? Este doar o deconectare de la problemă și le permite oamenilor să renunțe de fapt la obiectiv și să se comporte ca și cum s-ar întâmpla ceva.
În ultimele săptămâni a început vaccinarea împotriva Covid-19. Credeți că va crește încrederea în știință, ceea ce va produce un impact asupra urgenței de a acționa în privința crizei climatice?
Ori de câte ori apar inovații precum rețelele sociale, la început nu este sigur ce fenomen va rezulta din aceasta. Cred că pandemia a ajutat rețelele de socializare să-și dea seama că primul amendament [care garantează libertatea de exprimare] este bun, dar să permiți o mulțime de dezinformări despre vaccin este dăunător pentru societate.
Este foarte greu să trasezi linia dintre nebunescul „toate vaccinurile sunt rele, toată lumea va face autism ” și comentariile legitime despre persoanele care au reacții alergice. La început, [rețelele sociale] au crezut că este suficient să lase pur și simplu nebunia să treacă, dar faptul că lucrurile greșite sunt atât de palpitante îi atrage pe oameni.
Sperăm că acest proces a accelerat o oarecare maturizare a rețelelor de socializare, astfel încât subiectele care capătă multă atenție și sunt de fapt false vor fi eliminate sau confruntate cu adevărul. Nu știu dacă se va întâmpla asta, dar m-am confruntat cu astfel de situații – inclusiv cu teoriile conspirației care se referă la mine – e mai profitabil să spună „OK, nu vrem ca zece milioane de oameni să vadă asta astăzi pentru că nu servește intereselor lor sau intereselor societății „. Oamenii sunt mai educați astăzi ca oricând și cumva am ajuns în punctul în care schimbările climatice au devenit politică, purtarea măștii a devenit politică.
Pentru anumite tipuri de inovații, aceasta a fost o perioadă în care regulile obișnuite nu s-au aplicat. Ideea a 100 de companii care lucrează toate la o singură boală este nebună, deoarece cel mult cinci sau șase dintre aceste vaccinuri vor ajunge să se utilizeze. Așadar, aveți 94 de companii ale căror eforturi sunt complet redundante, mai ales acum.
Avem nevoie de Johnson & Johnson, AstraZeneca și Novavax, deoarece acele [vaccinuri] sunt mai scalabile, mai ieftine și mai stabile termic. Dar, odată ce le primim pe cele cinci [inclusiv Pfizer și Moderna], atunci probabil că nu vom mai avea nevoie de altele, pentru că din fericire s-a dovedit că a fost mai ușor să facem un vaccin pentru această boală decât am fi crezut – primele care au fost produse sunt foarte eficiente.
Știința a devenit politizată în ultimii ani. Asistăm la o tranziție între administrații în SUA, credeți că va avea impact asupra politicii în ceea ce privește obiectivul de zero net?
La alegerile primare democrate, se vorbea despre trilioane de dolari cheltuiți împotriva schimbărilor climatice. Ei bine, există două probleme în acest sens: a) că banii nu vor fi alocați niciodată și b) cheltuirea acelui buget nu înseamnă de fapt conectarea cu adevărat la rezolvarea problemei, este vorba mai mult despre crearea de locuri de muncă [pentru lucruri cum ar fi] izolarea locuințelor.
Dar acele locuințe ar trebui să folosească pompe de căldură și ar trebui să convertiți energia electrică în energie verde. Trebuie să aveți specialiști implicați care să spună, da, acesta este un obiectiv bun, dar cum realizați acest lucru în mod realist și cu costuri minime? Ar fi utilă o dezbatere în acest sens, iar prețurile bazate pe piață ar permite de fapt să se facă o alegere a resurselor într-un mod foarte eficient. De aceea, dacă ați avea o taxă pe carbon dimensionată corect ar fi un lucru bun, dar asta nu se va întâmpla în majoritatea țărilor.
Recunoașteți la începutul cărții că sunteți un mesager imperfect – un alb bogat, pe care unii îl vor acuza că se crede Dumnezeu. Cum comunicați ideea că – uitați de Bill Gates în toate acestea – este o problemă pe care trebuie să o rezolvăm împreună?
Faptul că avem nevoie de un sistem de valori mai bun în acest domeniu mă surprinde. Este un domeniu cu multă energie pozitivă, dar fără un plan. Și astfel trebuie să o luați de la zero. Dacă exista vreo carte care să fi explicat deja toate acestea, nu aș fi scris-o pe a mea. Aș putea scrie cărți despre malarie, HIV și diaree. Acum, poate că nu atât de mulți oameni le-ar citi, dar munca noastră la nivel global pe care o facem pentru sănătate este cu adevărat neglijată. S-ar putea salva milioane de vieți. Și este o sarcină grea – nu avem încă un tratament pentru HIV, dar încercăm să folosim terapia genetică și să facem acest tratament foarte ieftin – și ar mai fi o mulțime de activități interesante pentru Fundația Gates, cum ar fi îmbunătățirea agriculturii prin dezvoltarea unor noi tipuri de semințe și chiar îmbunătățirea fotosintezei.
Am inițiat crearea unui model open-source de generare a necesarului de energie electrică care să includă modele meteorologice, astfel încât țările care și-au luat angajamente cu adevărat agresive în ceea ce privește utilizarea din surse regenerabile pot vedea că rețeaua lor va începe să fie fiabilă. Acum că li se spune producătorilor și companiilor de utilități: „Oh, trebuie să vă aliniați la aceste tendințe ” , aveți nevoie de un model open-source care să arate cu adevărat, aveți suficiente capacități de transport, stocare sau surse non-intermitente, cum ar fi fisiunea nucleară sau fuziunea?
Faptul că rulez un model open-source pentru a testa dacă aceste obiective agresive sunt realizabile mă face să gândesc – de ce finanțez acest model pentru rețelele electrice actuale, care este cel mai evident lucru de făcut atunci când te raportezi la schimbările climatice?
Dacă ați paria pe o singură descoperire care va avea loc în următorul deceniu, care să producă cu adevărat o schimbare, care credeți că ar fi?
Ei bine, o parte din ideea cărții este că [nu ne putem baza pe o singură descoperire], avem nevoie de carne artificială, avem nevoie de litiu… Dar aș spune că, dacă s-ar obține hidrogen verde foarte ieftin, ar fi lovitura economiei industriale. Deci, dacă ai găsi hidrogen ridicol de ieftin, eu ți-aș putea arăta cum să faci îngrășăminte ecologice și oțel curat și chiar combustibil verde pentru aviație.
Trebuie să fim atenți: este posibil ca unele minuni științifice, cum ar fi stocarea, să nu aibă loc niciodată. Unii oameni vorbesc acum despre hidrogen super-verde. Ei nu realizează cât de dificil este și că există șanse mari să nu fie niciodată posibil să se producă hidrogen verde ieftin.
În acest domeniu avem nevoie de aproximativ zece descoperiri înainte de a putea vedea cu adevărat o cale spre 2050, dar obținerea hidrogenului verde este mai dificilă decât s-ar aștepta majoritatea oamenilor. Și găsirea unor metode miraculoase de stocare, și generarea fie prin fisiune, fie prin fuziune. Cartea ar trebui să te facă să înțelegi că nu este ca în cazul vaccinului pandemic.
Sunteți optimist că putem ajunge la zero net până în 2050?
Absolut. Dar asta este doar părerea mea personală – sunt o persoană optimistă. Am trăit revoluția digitală, unde fiecare vis pe care l-am avut vreodată despre calculatoare s-a împlinit. Deci, nu am dovezi, dar da, sunt optimist.
Sursa: Wired UK
Cartea „Cum să evităm un dezastru climatic: soluțiile pe care le avem și progresele de care avem nevoie ” de Bill Gates a fost publicată de Allen Lane pe 16 februarie.
