În zilele noastre, suntem condamnați să suportăm efectele bolii cauzată de noul tip de coronavirus (SARS-CoV-2), generator al unei pandemii mondiale care apare o dată la o sută de ani. Omenirea suferă, nu doar din punct de vedere al sănătății fizice, ci și economice. Pandemia a impus restricții de tot felul care s-au tradus într-o scădere economică la nivel global, afectând companii din majoritatea sectoarelor economice (turism, transporturi, producție etc.) și impunând o regândire a sistemelor de finanțare pentru limitarea și înlăturarea efectelor profund negative.
La nivelul Uniunii Europene, au fost adoptate programe precum Recovery and Resilience Facility (Mecanismul de redresare și reziliență) sau Horizon Europe (programul-cadru pentru dezvoltarea cercetării și inovării), programe care au menirea să intensifice eforturile de dezvoltare ale fiecărui stat membru. Concomitent, Uniunea Europeană și-a impus, prin adoptarea New Green Deal (Pactul Verde European), obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050. Toate aceste programe pun la dispoziția statelor membre sume imense pentru finanțarea dezvoltării durabile, a conversiei către o economie sustenabilă, prin dezvoltarea și implementarea de noi tehnologii. Este rolul fiecărui stat să stabilească modalitățile de atingere a obiectivelor asumate, adaptând normele generale, europene, la realitățile și prioritățile din fiecare țară.
Este ceea ce și noi, românii, ar trebui să decidem pentru țara noastră, care sunt direcțiile de dezvoltare, care trebuie să fie ponderea fiecărui sector, care va fi strategia de finanțare a viitoarelor proiecte. Și trebuie mereu avut în vedere obiectivul de convertire a întregii economii românești către o economie verde, sustenabilă. Deși guvernul român este beneficiarul direct al fondurilor alocate de Uniunea Europeană și va avea datoria de a iniția și finanța proiecte adresate în principal marilor companii de stat, un rol important îl are sectorul privat, acesta dovedindu-se, de-a lungul întregii istorii a capitalismului, mult mai eficient în ceea ce privește buna administrare a afacerilor. Totuși, ce ar trebui să facă guvernul? Cum ar trebui redistribuite fondurile atrase?
Să analizăm câteva exemple despre ceea ce înseamnă o bună colaborare între stat și sectorul privat și cum s-a ajuns la elaborarea unor astfel de proiecte la nivelul Uniunii Europene.
Dezvoltarea bine-cunoscutului algoritm de căutare Google, dezvoltat de o companie privată, a fost susținută de un grant obținut de la National Science Foundation, un organism de acordare a granturilor publice din SUA.
Compania privată constructoare de vehicule electrice Tesla s-a străduit să atragă fonduri pentru investiții, până când a primit un împrumut de 465 milioane dolari de la Departamentul Energiei din SUA. De fapt, cele trei companii celebre fondate de Elon Musk – Tesla, SolarCity și SpaceX – au beneficiat împreună de aproape 4,9 miliarde de dolari din fonduri publice de diferite tipuri. Multe alte startup-uri cunoscute din SUA au fost finanțate prin programul Small Business Innovation Research, un fond public de capital de risc.
Una dintre cele mai influente economiste din lume, Mariana Mazzucato, într-un document de 150 de pagini pe care l-a trimis grupului de reflecție politic Demos, a analizat un produs larg răspândit care simbolizează priceperea inginerească a inovatorilor din Silicon Valley – iPhone.
Potrivit wired.co.uk, Mazzucato a urmărit proveniența fiecărei tehnologii care a dus la apariția iPhone. Protocolul HTTP a fost dezvoltat de omul de știință britanic Tim Berners-Lee și implementat pe computerele CERN (Centrul European pentru Cercetare Nucleară) din Geneva. Internetul a luat naștere sub forma unei rețele de computere numită Arpanet, finanțată de Departamentul Apărării al SUA (DoD) în anii 60, pentru a rezolva problema comunicațiilor prin satelit. DoD a fost, de asemenea, în spatele dezvoltării GPS-ului în anii 70, inițial pentru a determina locația echipamentului militar. Unitatea de disc, microprocesoarele, cipurile de memorie și afișajul LCD au fost, de asemenea, finanțate de DoD. Siri a fost rezultatul unui proiect al Institutului de Cercetare Stanford de a dezvolta un asistent virtual pentru personalul militar, comandat de Agenția de Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare (DARPA) din Statele Unite. Ecranul tactil a fost rezultatul cercetărilor efectuate de Universitatea din Delaware, finanțate de National Science Foundation și CIA.
„Steve Jobs a fost numit pe bună dreptate un geniu pentru produsele vizionare pe care le-a conceput și le-a comercializat [dar] această poveste creează un mit despre originea succesului Apple ” , scrie Mazzucato în cartea sa din 2013 The Entrepreneurial State. „Fără investiția masivă din fonduri publice, care să genereze revoluția computerului și internetului, astfel de cercetări ar fi putut duce doar la inventarea unei noi jucării „.
Această constatare a ridicat o problemă fundamentală. Dacă statul, și nu sectorul privat care își asumase în mod tradițional riscurile dezvoltării unor tehnologii incerte, a condus la dezvoltarea aviației, a energiei nucleare, a computerelor, a nanotehnologiei, a biotehnologiei și a internetului, cum se va dezvolta noul val de tehnologii necesare pentru a aborda provocările actuale, cum ar fi schimbările climatice catastrofale, epidemia de rezistență la antibiotice, creșterea numărului de cazuri de demență? „Istoria ne spune că inovația este rezultatul unui efort colectiv masiv – nu doar de la un grup restrâns de tineri albi din [Silicon Valley] California ” , spune Mazzucato. „Și dacă vrem să rezolvăm marile probleme ale lumii, trebuie să înțelegem mai bine acest lucru ”.
În timpul unei dezbateri din 2017 la emisiunea Newsnight de la BBC, Mazzucato i-a reproșat gazdei, Evan Davis, obsesia acestuia asupra deficitului bugetar, explicând cu hotărâre: „Deficitul este important, dar ceea ce contează cu adevărat este pentru ce este cheltuit ”.
„Motivul pentru care progresiștii pierd adesea argumentul este că se concentrează prea mult pe redistribuirea bogăției și nu suficient pe crearea bogăției ” , spune Mazzucato. „Avem nevoie de un program care să nu se refere numai la cheltuieli, ci și despre cum să investim în moduri mai inteligente ”.
Mazzucato a impus o nouă abordare, cea de „concept orientat spre misiune”. În anul 2018, prim-ministrul britanic Theresa May a susținut un discurs la Observatorul Jodrell Bank despre noua strategie industrială a guvernului, care era concentrată în jurul a patru mari teme: creștere durabilă, mobilitate, îmbătrânire sănătoasă și Inteligență Artificială (AI). Bazându-se pe lucrarea lui Mazzucato „O strategie industrială britanică orientată spre misiune ” , May a definit o misiune pentru fiecare provocare: reducerea la jumătate a consumului de energie în clădirile noi până în 2030, utilizarea AI pentru a transforma tratamentul bolilor cronice, extinderea vieții sănătoase și independente la cinci ani în plus, situarea în fruntea producției de vehicule cu emisii zero până în 2040.
Pentru Mazzucato, un exemplu de „concept orientat spre misiune” este programul Apollo, programul spațial conceput pentru a trimite astronauți americani pe Lună și a-i readuce în siguranță pe Pământ. Între 1960 și 1972, guvernul SUA a cheltuit 26 miliarde de dolari pentru a realiza acest lucru. Peste 300 de proiecte diferite au contribuit la succesul programului, nu doar din aeronautică, ci și din domenii precum nutriția, textilele, electronica și medicina, rezultând 1.800 de produse derivate, de la alimente liofilizate la costume de răcire, anvelope metalice (spring tires) și control digital al zborului (fly-by-wire) – sistemul utilizat în prezent de aviația comercială. Programul a fost, de asemenea, esențial în lansarea industriei circuitelor integrate, o tehnologie pe atunci netestată la scară reală, precum și a altor proiecte spațiale, cum ar fi Naveta Spațială și Stația Spațială Internațională.
Conform wired.co.uk, modul de lucru al acestor instituții orientate spre misiune i-a permis lui Mazzucato un discurs alternativ care modifică rolul statului. „Economia este plină de povești ” , spune ea. „Cuvinte precum „activare ” , „facilitare ” , „cheltuire ” , „reglementare” – creează o poveste a statului, un discurs plictisitor și inerțial. Devine o profeție auto-mulțumitoare. Avem nevoie de o nouă prezentare care să exprime politici mai bune ”. Aceste instituții orientate spre misiune au creat și modelat în mod activ piețe, mai degrabă decât doar să le definească. Ele caută în mod ambițios misiuni cu risc ridicat pentru cercetare și investiții, mai degrabă decât să externalizeze și să evite riscurile.
În mod tradițional, Comisia Europeană își încadra politicile în termeni de mari provocări, dar conceptul de misiune al lui Mazzucato le transpune în proiecte concrete: Războiul Rece a fost o provocare, aterizarea pe Lună era o misiune. În februarie 2018, ea a publicat un raport – intitulat Cercetare și inovare orientată spre misiune în Uniunea Europeană – care definește cinci criterii pe care misiunile trebuie să le respecte: trebuie să fie îndrăznețe și să inspire cetățenii, să fie ambițioase și riscante, să aibă un obiectiv și un termen clar („trebuie să poți răspunde fără echivoc dacă misiunea a fost îndeplinită până la termenul limită ” , spune Mazzucato), să fie interdisciplinare și intersectoriale (eradicarea cancerului, de exemplu, ar necesita inovații în domeniul sănătății, nutriției, inteligenței artificiale și produselor farmaceutice) și să permită experimente și încercări multiple de a găsi o soluție, mai degrabă decât să fie microgestionate de sus în jos de către un guvern.
În raport, ea a ilustrat cum ar putea arăta misiunile cu trei exemple ipotetice: un ocean fără plastic, 100 de orașe neutre în carbon până în 2030 și reducerea demenței cu 50%. Misiunea oceanelor curate ar putea implica îndepărtarea a jumătate din materialul plastic care deja poluează oceanele și reducerea cu 90% a cantității de materiale plastice care intră în ele înainte de 2025, prin proiecte precum stații autonome de colectare a materialelor plastice sau rețele de plase. Soluția ar necesita inventarea unor alternative la plastic, proiectarea de noi forme de ambalare a alimentelor și crearea sistemelor de Inteligență Artificială (AI) care ar putea separa automat deșeurile. „Acestea sunt doar exemple pentru eliminarea dificultăților ” , spune Mazzucato. „Când oamenii vorbesc despre misiuni, îi avertizez întotdeauna: dacă acest lucru vă face să vă simțiți confortabil, fericiți și relaxați, atunci nu ați înțeles ideea, pentru că este de fapt vorba despre schimbarea fundamentală a modului în care concepem inovațiile ”.
Mazzucato a fost unul dintre inițiatorii Pactului Verde European (New Green Deal), în colaborare cu economista Carlota Perez. „Cel mai important lucru este să nu ne mai gândim că ar trebui să ne sacrificăm modul de viață pentru a ne rezolva problemele de mediu ” , spune Perez. „Ne-am gândit întotdeauna ca la o oportunitate de a transforma societatea actuală într-una mai corectă și durabilă din punct de vedere social ”.
Un program precum New Green Deal implică, după cum spune ea, „ecologizarea întregii economii ” , transformând nu numai industria energiei regenerabile, ci și fiecare aspect al producției. Este nevoie de stimulente fiscale și de taxe de descurajare pentru a face față marilor poluatori și pentru a încuraja inovația în domenii precum gestionarea deșeurilor și durabilitatea. Ar necesita finanțare constantă, pe termen lung.
Când este vorba de finanțare publică, deciziile sunt dificile, în special în ceea ce privește evaluările de politici efectuate de Ministerul de Finanțe. „În calitate de cancelar al trezoreriei [ministru de finanțe], 20 de persoane, din toate ministerele, vin la tine cu diferite propuneri de politici pe care poți cheltui banii. Cum decideți care dintre ele va avea cel mai mare impact sau va fi cea mai utilă? ” spune George Dibbs, șeful departamentului de strategie industrială a Institutului pentru inovare și scop public (IIPP) al University College London, instituție cu rol în instruirea viitoarelor generații de funcționari publici în teoria politicilor orientate spre misiune. Metoda standard de evaluare, utilizată de guverne din întreaga lume, este analiza cost-beneficiu, în care se face o estimare cantitativă simplistă cu privire la cât va costa o politică și câți bani va genera. „Este ca vechea mentalitate din războiul din Vietnam: atâta timp cât numărul de victime din rândurile inamicului este mai mare, putem ignora toate celelalte variabile. De aceea, de exemplu, unele medicamente noi nu sunt plătite de NHS [echivalentul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate], deoarece nu pot beneficia de ele suficiente persoane. Birocrații chiar uită că sunt responsabili pentru fiecare membru al societății ”.
Analiza cost-beneficiu nu este adecvată pentru a evalua politicile orientate spre misiune, care sunt inerent riscante și incerte, și care vizează crearea de noi piețe, mai degrabă decât creșterea celor existente. După cum lui Mazzucato îi place să sublinieze, nu am fi mers niciodată pe Lună dacă Programul Apollo ar fi fost evaluat prin analiza cost-beneficiu.
În mai 2020, Parlamentul European a votat și a aprobat propunerea Mazzucato orientată spre misiune pentru programul Orizont Europa. După o perioadă îndelungată de consultare, au fost alese cinci domenii de misiune: adaptarea la schimbările climatice; cancer; oceane, mări, ape costiere și interioare curate; orașe neutre din punct de vedere climatic și inteligente; sănătatea solului și alimentația. Pentru fiecare domeniu, Comisia Europeană va numi câte un comitet de misiune format din 15 experți. Aceștia vor fi responsabili pentru identificarea primelor misiuni specifice, urmând criteriile lui Mazzucato. „Moedas [Carlos Moedas, comisarul european pentru cercetare, știință și inovare] mi-a oferit în glumă rolul de muză șefă a misiunilor ” , râde ea. „Raportul a fost cel mai important lucru pe care l-am scris. ”. Face o pauză. „Am influențat politicienii, dar votul parlamentului pentru ceva ce am scris este fantastic. Asta vreau eu: să aduc schimbări ”.