Lumea se confruntă cu o problemă majoră, care necesită urgent o soluție: problema emisiilor de carbon. Consensul științific este clar: carbonul din atmosferă a creat o pătură de gaz care captează căldura solară și, prin efectul de seră, modifică clima la nivel global. Dacă nu limităm emisiile și temperaturile continuă să crească, știința ne spune că rezultatele vor fi catastrofale. Experții mondiali în domeniul climei sunt de acord că lumea trebuie să ia măsuri urgente pentru reducerea emisiilor. În cele din urmă, trebuie să atingem o valoare a emisiilor „zero net”, ceea ce înseamnă că omenirea trebuie să elimine din atmosferă, în fiecare an, o cantitate de carbon egală cu cea emisă. Acest deziderat presupune o abordare agresivă, dezvoltarea unor noi tehnologii și o politică publică inovatoare. Este un obiectiv ambițios, dar știința ne spune că este un obiectiv de o importanță fundamentală pentru fiecare persoană în viață astăzi și pentru fiecare generație care o să urmeze.
De mai bine de două secole, și mai ales în anii 1950, dezvoltarea economică a produs o creștere a emisiilor de carbon. Aceasta este partea din trecutul omenirii pe care trebuie să o schimbăm. Pe scurt, trebuie să folosim mai multă energie și în același timp să reducem emisiile de carbon.
O mare parte a provocării este că societatea umană, în ansamblu, nu s-a implicat suficient în reducerea emisiilor. Primul pas este să conștientizăm pericolul, să înțelegem cauzele și efectele, modul în care problema carbonului ne afectează pe fiecare dintre noi, ca indivizi, familii, companii sau organizații.
Un aspect al acestei probleme este relativ simplu, dar important: „calculul emisiilor de carbon”. Oamenii de știință explică emisiile de carbon clasificându-le în trei categorii sau „domenii”:
- emisiile directe pe care le creează activitățile curente, cum ar fi sistemul de evacuare al mașinii pe care o conduceți, sau, pentru o afacere, emisiile autocamioanelor folosite pentru transportul produselor dintr-un loc în altul sau ale motoarelor generatoarelor de energie electrică pe care le-ați putea folosi în caz de urgență;
- emisiile indirecte care provin din producția de energie electrică sau termică utilizată, cum ar fi emisiile provenite de la sursele tradiționale (centrale electrice sau termice) de producere a energiei utilizată pentru iluminatul sau încălzirea locuințelor sau al clădirilor administrative;
- emisiile indirecte care provin din toate celelalte activități, inclusiv emisiile asociate cu producerea alimentelor consumate sau fabricarea produselor cumpărate. Pentru o afacere, aceste surse de emisii pot fi extinse și trebuie luate în considerare pe întregul lanț de aprovizionare, materialele din clădiri, călătoriile de afaceri ale angajaților și întregul ciclu de viață al produselor, inclusiv consumul de energie electrică necesar clienților atunci când utilizează produsul. Având în vedere această gamă largă, pentru o companie, emisiile cuprinse în al treilea domeniu sunt adesea mult mai mari decât emisiile cuprinse în primele două împreună.
Există și un alt aspect al „calculului emisiilor de carbon”, care este, de asemenea, esențial, diferența dintre a fi „neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon” și „zero net”. Deși sună similar, de fapt sunt termeni diferiți.
- Se consideră că o companie este „neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon” dacă își compensează emisiile prin efectuarea unor plăți specifice, fie pentru a evita o reducere a emisiilor, fie pentru eliminarea carbonului din atmosferă. Dar acestea sunt două lucruri foarte diferite. De exemplu, o modalitate de a evita o reducere a emisiilor este de a plăti pe cineva să nu taie copacii de pe terenul pe care îl deține. Pare un lucru bun, dar, de fapt, cineva este plătit să nu facă ceva care ar avea un impact negativ. Nu duce la plantarea mai multor copaci, care ar avea cu adevărat un impact pozitiv, prin eliminarea carbonului.
- În schimb, „zero net” înseamnă că o companie elimină în fapt tot atât de mult carbon pe cât emite. Motivul pentru care sintagma este „zero net” și nu doar „zero” se datorează faptului că există încă emisii de carbon, dar valoarea acestora este egală cu cea a carbonului eliminat. Iar „carbon negativ” înseamnă că, anual, o companie elimină mai mult carbon decât emite.
În 2021, Uniunea Europeană dezbate dacă să includă eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă (Carbon Dioxide Removal – CDR) ca parte a obiectivelor sale pentru perioada până în anul 2030, pe drumul către atingerea neutralității climatice până în anul 2050. Anul trecut, în octombrie, Parlamentul European a susținut un obiectiv de 60% pentru reducerea emisiilor până în 2030 fără CDR. Luna trecută, în decembrie, Consiliul European a convenit asupra unui obiectiv de 55% care include CDR. Prin urmare, va fi necesară concilierea celor două abordări.
Specialiștii consideră că o țintă unică și cuprinzătoare care să includă CDR ar putea oferi mai multă flexibilitate pentru elaborarea politicilor UE. Dar atingerea „zero net” în anul 2050 printr-un cocktail complex de emisii și eliminări de CO2 este insuficientă dacă stocarea dioxidului de carbon eliminat nu este durabilă. Adică, pe lângă eliminarea CO2, trebuie să se asigure o depozitare pe termen lung a carbonului reținut, astfel încât acesta să nu se reîntoarcă în atmosferă. Un regim separat al politicii CDR pentru 2030 ar oferi claritate dezvoltatorilor de proiecte și ar asigura respectarea standardelor ridicate de mediu și durabilitate.
Un organism științific independent va trebui să evalueze dacă politica UE privind schimbările climatice este conformă cu obiectivele stabilite și dacă obiectivele pe termen scurt sunt adecvate pentru atingerea obiectivelor pe termen lung. La evaluări trebuie să ia parte și specialiști în științele sociale, deoarece fezabilitatea tehnico-economică nu trebuie să fie principala condiție pentru adoptarea unei hotărâri. Viitorul omenirii nu poate să depindă în mod exclusiv de decizii de natură financiară. Pentru următorii ani, ar trebui să existe o dezbatere publică despre viabilitatea diferitelor variante.
În plan geopolitic, situația în privința emisiilor de carbon se îmbunătățește. Este un fapt pozitiv că noul guvern al Statelor Unite și-a reîntors fața către Acordul climatic de la Paris. Există o perspectivă reală pentru un parteneriat transatlantic reînnoit și puternic între Uniunea Europeană și Statele Unite. Atât la Bruxelles, cât și la Washington, atenția se concentrează din ce în ce mai intens nu numai asupra reducerii emisiilor de carbon, ci și asupra abordării echității de mediu și a necesității unei tranziții echitabile către un viitor „zero net” emisii de carbon.
În mod evident, cooperarea transatlantică mai strânsă este doar începutul. Nu există nicio problemă care să necesite o colaborare multilaterală mai consistentă și mai largă decât durabilitatea. Și chiar într-o lume atât de divizată, există acum speranță la orizont pentru acest obiectiv global care trebuie să aducă fiecare guvern la masa negocierilor.
Însemnătatea și complexitatea sarcinii de reducere a amprentei de carbon sunt incredibil de ample și necesită implicarea fiecărui individ și fiecărei organizații de pe planetă. Nu va fi ușor să devenim „neutri climatic” până în anul 2050. Dar este un obiectiv necesar. Și cu o implicare la nivel global, este un obiectiv realizabil. După progresele înregistrate în acest domeniu în ultimii ani, cei implicați au realizat că, atunci când vine vorba de criza climatică, cunoașterea este puterea supremă. Va trebui să continuăm să învățăm și să ne adaptăm, atât separat, cât, și mai important, în strânsă colaborare cu alții, din întreaga lume. Pentru fiecare țară sunt necesare o viziune clară și un plan bine dezvoltat, sunt multe obstacole de depășit – sociale, politice, economice – și este nevoie de tehnologii inovative, care trebuie inventate. În următoarele trei decenii, vom avea nevoie de progrese tehnologice echivalente cu cele care au propulsat omenirea pe Lună acum o jumătate de secol. Acest lucru va necesita noi investiții și colaborare strânsă. Este timpul să ne apucăm de treabă!
Surse: nature.com, microsoft.com, V. Scott and O. Geden – Nature Energy 3
