„Tranziția energetică justă” devine o idee centrală în ceea ce este cea mai radicală transformare globală a sistemului energetic de la inițierea sa cu aproape un secol și jumătate în urmă.
În timp ce tehnologia și infrastructura au evoluat continuu iar distribuția de energie a devenit mai fiabilă, cei mai mulți dintre noi continuă să se alimenteze cu energie la capătul unei linii lungi de transport și distribuție, de la o unitate de producție îndepărtată.
Dar acest lucru se schimbă rapid odată cu trecerea de la arderea cărbunelui la alternative curate și regenerabile, cum ar fi energia eoliană și solară, în scopul reducerii emisiilor de carbon în atmosferă. În timp ce energia furnizată de companiile de utilități va continua să fie o componentă majoră a sistemului viitorului, la fel va fi și energia generată local, fie de la sistemele instalate pe acoperișul clădirii, fie de la o unitate comunitară de capacitate mică din apropiere.
În același timp, alte sectoare dependente în mod tradițional de combustibilii fosili, cum ar fi transportul și industria, trebuie, de asemenea, să se îndrepte către alternative cu emisii mai scăzute, în principal prin electrificare din surse regenerabile, în timp ce hidrogenul – albastru și turcoaz pe termen scurt, verde pe termen lung – este considerat pe scară largă ca un înlocuitor al gazelor naturale.
De câțiva ani, o astfel de tranziție de la un model „centralizat” la unul „descentralizat” a avansat lent, odată cu creșterea gradului de conștientizare asupra sustenabilității. Dar această tranziție a fost accelerată prin adoptarea Acordului de la Paris, cu angajamente de reducere a emisiilor din partea țărilor din întreaga lume, pentru ceea ce este în cele din urmă o problemă globală.
În ciuda impulsului înregistrat, o astfel de tranziție energetică necesită timp, din cauza numeroaselor schimbări necesare într-o infrastructură atât de răspândită sau, în cazul multor țări în curs de dezvoltare, din cauza absenței unei infrastructuri viabile.
Odată cu această tranziție energetică au apărut în vocabular noi termeni precum „democratizare energetică” și „tranziție energetică justă”. În efortul de a obține o definiție a unei „tranziții energetice juste„, vom realiza curând că această noțiune are semnificații diferite, în funcție de o serie întreagă de factori – sociali, economici, culturali, de muncă, chiar și referitori la regiunea sau țara de referință.
În acest context, se evidențiază rolul startup-urilor și faptul că acestea ar trebui să asigure soluții aplicabile, având în vedere că sărăcia energetică nu este specifică doar țărilor în curs de dezvoltare ci și țărilor dezvoltate, unde poate fi predominantă dar fără a fi la fel de evidentă.
Din aceasta rezultă clar că, în termeni largi, o „tranziție justă” este una care aduce beneficii la nivel local, național și global. Detaliile pot varia de la o țară la alta, dar în cele din urmă „justețea” este o responsabilitate globală, la fel de importantă ca și problema emisiilor.
De ce este importantă o tranziție energetică justă?
Tranziția energetică, care va necesita decenii pentru a fi implementată, a fost asemănată cu o călătorie către o lume mai echitabilă și mai responsabilă, care pune oamenii în centru.
Este important ca o tranziție energetică justă să poată unifica și responsabiliza cetățenii, permițându-le să devină părți interesate în sistemul energetic și în economie în general. Trebuie să fie capabilă să abordeze flagelul sărăciei energetice, predominant nu doar în țările în curs de dezvoltare, ci și în majoritatea țărilor dezvoltate, ameliorând astfel sărăcia în general.
Iar o tranziție energetică justă trebuie să îmbunătățească sănătatea generală a cetățenilor, să asigure reducerea poluanților din mediu și să atenueze impactul încălzirii globale și al altor efecte fizice sau legate de sănătate care ar putea rezulta.
Exemple de fonduri de tranziție energetică justă
Adesea apare întrebarea: Este posibilă o tranziție energetică justă?
La nivel național, responsabilitatea de a asigura o tranziție energetică justă cade în sarcina guvernelor, dar aceasta se extinde și asupra companiilor de utilități, actori cheie în relațiile cu clienții, precum și asupra altor participanți direcți și indirecți.
În primul rând, dioxidul de carbon sau metanul eliberate în aer într-o locație se vor dispersa foarte repede, pe măsură ce intră în sistemele de circulație atmosferică. Astfel, eforturile unei țări sau ale unei companii de a reduce emisiile pot fi anulate de lipsa de implicare a altora.
Aceasta a condus la o varietate de exemple diferite în privința eforturilor de asigurare a unei tranziții energetice juste, care adesea merg mână în mână cu alocarea fondurilor pentru o tranziție energetică justă, pe diferite continente și în diferite țări.
Tranziție energetică justă în Marea Britanie
În noiembrie 2020, furnizorul britanic de energie SSE a elaborat ceea ce se consideră prima strategie de tranziție justă pentru utilități, evidențiind 20 de principii pentru a o atinge, iar altele vor urma probabil, deoarece sunt formulate și strategii de reducere a emisiilor.
SSE a definit tranziția justă drept una în care „… fondurile de investiții necesare pentru decarbonizare sunt asigurate, angajații actuali și viitori din domeniul energiei sunt priviți cu respect și li se oferă o muncă decentă, comunitățile în care sunt construite sau planificate active energetice sunt considerate părți interesate-cheie cu implicare cuprinzătoare în toate problemele cheie, iar consumatorilor de energie li se oferă energie la prețuri accesibile și servicii energetice de calitate”.
Tranziție energetică justă în SUA
În SUA, a fost înființat un Fond de tranziție justă ca o inițiativă a sectorului privat pentru a sprijini proiectele comunitare, în special din statele care dețin zăcăminte de cărbuni și care produc energie electrică din cărbune. De la înființarea sa în 2015, fondul susține că a sprijinit comunitățile să acceseze peste 124 de milioane de dolari ca finanțare publică pentru dezvoltare economică locală.
În decembrie 2021, fondul a lansat o inițiativă de a genera investiții noi de 100 de milioane de dolari în următorii trei ani, aproape o cincime din acestea fiind deja angajate.
Tranziție energetică justă în Uniunea Europeană
În Europa, în completarea Green Deal, Uniunea Europeană a lansat în decembrie 2019 un mecanism de tranziție justă. Mecanismul include o platformă și diverse fonduri menite să canalizeze aproximativ 55 de miliarde de euro în perioada 2021-2027 pentru a atenua situația socio-economică generată de impactul tranziției în regiunile cele mai afectate.
Aceste fonduri, la care accesul se va face prin planuri teritoriale de tranziție energetică justă, vor finanța o varietate de activități, de la investiții în întreprinderile mici până la cercetare și inovare sau reabilitarea mediului.
Pentru început, platforma a lansat trei grupuri de lucru privind industria oțelului, cimentului și produselor chimice ca sectoare intensive în privința emisiilor de carbon și un al patrulea privind strategia părților interesate pentru identificarea bunelor practici, în scopul implicării grupurilor de părți interesate.
Tranziție energetică justă în Africa
În Africa de Sud, compania națională de utilități Eskom a înființat un Birou de tranziție energetică justă pentru a sprijini evoluția „către un viitor energetic mai curat și mai ecologic”, cu obiectivul de emisii zero net până în 2050.
Un mecanism de finanțare pentru tranziția energetică justă a fost înființat de Eskom pentru a oferi finanțare prin concesionare pentru proiecte de energie curată, pe bază de „plată pentru performanță” și a fost identificată o serie de astfel de proiecte.
Eskom a estimat necesarul de finanțare pentru asigurarea unei tranziții juste în Africa de Sud la aproximativ 30-35 de miliarde de dolari, astfel încât tranziția justă să nu genereze un impact negativ asupra societății, locurilor de muncă și mijloacelor de trai. Tranziția energetică justă în Africa de Sud este susținută prin finanțare semnificativă din partea SUA, Regatului Unit și Comisiei Europene.
Către obiectivele 2050
Ca fundament al tranziției energetice, tranziția energetică justă va fi pe primul plan în anii următori. Obiectivele actuale se concentrează pe orizontul 2050, iar pe măsură ce tehnologia continuă să evolueze, sistemul energetic va ține pasul.
De exemplu, tehnologia de comunicare 5G trebuie să devină disponibilă pe scară largă, chiar și în cele mai dezvoltate țări, iar 6G este deja în curs de dezvoltare. Întrucât comunicațiile vor sprijini o mare parte din tranziția energetică, 6G va aduce în anii următori concepte și oportunități până acum de neimaginat.
În pofida progreselor tehnologice, acestea vor deveni disponibile treptat, pentru comunități diferite, la viteze și momente diferite, ceea ce indică faptul că asigurarea unei tranziții juste depinde la fel de mult atât de tehnologiile și soluțiile mai vechi, cât și de cele de ultimă generație.
Sursa: https://www.enlit.world/democratisation/the-importance-of-a-just-energy-transition-explained/
