Energia solară este prezentată ca o componentă esențială în tranziția energetică globală, fiind ieftină, regenerabilă și nepoluantă. Însă, pe fondul creșterii exponențiale a producției și instalării panourilor fotovoltaice la nivel mondial, apar tot mai des întrebări legate de durabilitatea reală a echipamentelor și de capacitatea sistemelor de reciclare de a face față volumului uriaș de deșeuri solare care urmează.
Producția globală de panouri fotovoltaice – creștere accelerată
În 2024, capacitatea globală de producție a panourilor solare a depășit 1.000 GW, cu livrări de peste 226 GW doar de la primii 10 producători în primele 6 luni ale anului. China domină producția mondială cu peste 90% din output-ul global. Se estimează că energia solară va crește de 4 ori până în 2030, depășind chiar și cărbunele în multe piețe. Costurile nivelate (LCOE) în 2024 pentru energia solară au scăzut la aprox. 40 USD/MWh, comparabil cu energia eoliană și mult sub costurile gazelor sau ale cărbunelui (90+ USD/MWh).
Durata reală de viață a panourilor: mitul celor 25 de ani
Deși panourile solare vin cu garanții de performanță pe 25-30 de ani, în practică, în zonele calde, umede sau cu praf excesiv (Africa, Orientul Mijlociu), multe panouri își pierd 20-30% din eficiență după doar 10-15 ani.
Defecțiunile frecvente constau în delaminare, apariția de microfisuri, oxidare, degradarea adezivilor. Invertorul, componenta esențială a sistemului, are o durată de viață de doar 7-10 ani, necesitând înlocuire,
Acest decalaj între promisiune și realitate ridică semne de întrebare legate de sustenabilitate și de costul total al energiei solare pe termen lung.
Criza care urmează: reciclarea panourilor solare
Potrivit IEA-PVPS, până în 2050 vom ajunge la peste 78 milioane de tone de deșeuri fotovoltaice la nivel global. Iar sistemele actuale de reciclare sunt profund insuficiente:
– doar 10% din panourile scoase din uz sunt reciclate eficient.
– panourile sunt greu de dezasamblat: combină sticlă, siliciu, plastic, argint, aluminiu și metale toxice (plumb, cadmiu).
– costul reciclării este adesea mai mare decât costul fabricării unui panou nou.
Astfel, majoritatea panourilor sunt incinerate sau ajung la gropi de gunoi, ceea ce contrazice chiar principiul ecologic al energiei regenerabile.
Riscuri ecologice ascunse
Contaminarea solului și a apelor cu metale grele din panouri sparte sau aruncate necontrolat.
În lipsa unor reglementări stricte, multe țări din Africa și Asia riscă să devină „cimitire solare”, primind echipamente uzate exportate de marile puteri.
Lipsa unui sistem de „responsabilitate extinsă a producătorului” (EPR) lasă reciclarea în seama guvernelor sau comunităților.
Ce soluții există?
Dezvoltarea tehnologiilor de reciclare chimică, termică și cu laser, aflate încă în stadii pilot.
Reproiectarea panourilor, pentru a le face mai ușor de dezasamblat.
Subvenționarea reciclării și aplicarea de taxe ecologice similare celor din industria auto sau IT.
Crearea unor centre regionale de reciclare în Africa, Asia și America Latină.
Concluzie: energia solară e promițătoare, dar nu perfectă
Energia solară este o componentă esențială în combaterea schimbărilor climatice și în tranziția către surse verzi de energie. Totuși, fără politici clare privind durabilitatea și reciclarea echipamentelor, riscăm să înlocuim o criză ecologică cu alta.
Este timpul ca guvernele, industria și consumatorii să ceară transparență, soluții de reciclare viabile și panouri construite sustenabil, pentru ca energia solară să fie cu adevărat „verde” – nu doar în teorie, ci și în practică.
