Cooperativele eoliene și solare locale au fost esențiale în promovarea creșterii energiei regenerabile în Europa. Acum, pe măsură ce corporațiile multinaționale joacă un rol din ce în ce mai mare în eforturile de decarbonizare a economiei europene, UE încearcă să consolideze aceste inițiative de bază de energie curată.
În vechiul oraș medieval Heilbronn, în sud-vestul Germaniei, zelul cooperativei de energie regenerabilă premiată a orașului este aproape omniprezent. În acest oraș cu 126.000 de locuitori, panourile solare împodobesc acoperișurile caselor, grădinițelor și școlilor, clădirilor municipale și halelor fabricilor. Cooperativa, fondată de 46 de activiști anti-nucleari în 2010, se mândrește astăzi cu 1.150 de membri care dețin colectiv două turbine eoliene și 48 de ferme solare, care se întind dincolo de limitele orașului, în orașele și satele din jur. Producția însumată a cooperativei și a altor surse de energie curate deținute colectiv furnizează electricitate pentru aproximativ o treime din gospodăriile din Heilbronn.
Inițiativa Heilbronn face parte dintr-o rețea națională de aproximativ 900 de cooperative energetice comunitare care vând energie regenerabilă gospodăriilor și întreprinderilor germane. În nord-vestul Europei, experții estimează că există acum peste 10.000 de asociații energetice comunitare, mai ales în Germania, Danemarca, Belgia, Olanda și Marea Britanie. Membrii își investesc banii – de obicei suplimentați de către cooperativă prin împrumuturi bancare – în producția de energie solară și eoliană, centrale hidroelectrice mici, bioenergie și chiar centrale în cogenerare de energie electrică și termică.
Prin noul Pact verde european, Uniunea Europeană a devenit un campion al energiei comunitare, cu o directivă UE care prevede că toate țările membre vor adopta legi care să facă energia comunitară nu doar posibilă, ci și profitabilă. „Energia comunitară este o modalitate de a deschide tranziția energiei curate care se întâmplă în Europa către mai mulți jucători” , spune Dirk Vansintjan, președintele Federației Europene a Cooperativelor Cetățenești pentru Energie. „Atunci când energia regenerabilă este generată acolo unde locuiesc oamenii, veniturile sunt păstrate în localitate, mai degrabă decât să meargă la utilități extravilane sau în țări străine”. Obiectivul, spune el, este de a transforma zeci de milioane de europeni în „prosumatori” – și anume oameni care produc și consumă energie.
Până în 2050, jumătate din populația Europei ar putea produce energie prin instalarea de panouri solare pe acoperiș și prin alte metode
Proiectele energetice comunitare au jucat un rol cheie în lansarea mișcării europene de energie regenerabilă cu mai mult de trei decenii în urmă, iar Comisia Europeană estimează că până în 2030 cooperativele energetice administrate de cetățeni ar putea deține 17% din capacitatea eoliană instalată în Uniunea Europeană și 21% din capacitatea solară instalată. Comisia estimează că până în 2050, jumătate din populația Europei ar putea produce energie prin panouri solare montate pe acoperiș și alte metode, 37% din această energie provenind de la cooperative energetice precum Heilbronn.
Cu toate acestea, obiectivul ambițios al UE de decarbonizare a economiei continentului până în 2050 înseamnă inevitabil că proiectele eoliene, solare și, în cele din urmă, cu hidrogen verde – inițiate de companii multinaționale precum Ørsted, Vattenfall și Iberdrola – vor avea un rol din ce în ce mai important în realizarea neutralității carbonului. Aceste companii prevăd un alt tip de tranziție energetică curată: una mai centralizată, cu centre mari de producție – fie că sunt parcuri eoliene masive offshore sau centrale nucleare – care să livreze energie centrelor urbane și regiunilor industriale prin linii de distribuție de înaltă tensiune.
În timp ce cantitatea de energie regenerabilă produsă și distribuită prin acest model este de așteptat să depășească contribuția cooperativelor comunitare, experții spun că producția centralizată și cea descentralizată de energie regenerabilă pot funcționa în tandem. „Avem nevoie de amândouă”, spune Berit Erlach de la Energy Systems of the Future (ESYS), o inițiativă germană care include cercetători de renume. Numai un mix inteligent de producție locală și națională de energie regenerabilă – de la sisteme solare pe acoperiș până la ferme eoliene offshore – va face furnizarea de energie regenerabilă prietenoasă climatului, sigură și competitivă din punct de vedere al costurilor până în 2050, susține un recent studiu ESYS.
Tendința către modelul corporatist este accelerată de schimbările legislative și de politici în țări precum Germania și Danemarca. Deoarece subvenționarea dezvoltării energiei regenerabile a dus la creșterea costurilor energiei electrice, Germania a eliminat subvențiile plătite producătorilor mai mici de energie regenerabilă care au stat la baza apariției producătorilor de energie la nivel local. În plus, după anul 2017, Germania a organizat licitații publice pentru dezvoltarea unor proiecte de energie regenerabilă de dimensiuni mari, ceea ce favorizează marile companii. (Birocrația licitațiilor singur copleșește cooperativele mici, conduse de voluntari, spun reprezentanții lor.) În Danemarca, noile legi au redus normele care impun participarea cetățenilor la investiții în parcurile eoliene.
Ca urmare a acestor schimbări, în ultimii ani, au fost lansate tot mai puține proiecte comunitare de energie din surse regenerabile. În Danemarca, cele două forțe se ciocnesc la Middelgrunden, unde companiile din sectorul privat ar putea prelua inovatorul parc eolian offshore deținut de comunitate, odată ce contractul de 20 de ani expiră anul acesta. Potrivit administrației orașului, costurile renovării sau înlocuirii celor 20 de turbine ale parcului eolian sunt pur și simplu prea mari pentru cooperativa care i-a dat viață în urmă cu două decenii, acesta fiind primul parc eolian offshore deținut de o comunitate. Situat la doar două mile de Copenhaga, parcul eolian este deținut în coproprietate, jumătate de cei 10.000 de investitori ai Middelgrunden Wind Turbine Cooperative și jumătate de compania municipală de utilități.
Pentru a se asigura că energia comunitară continuă să prospere, Green New Deal-ul european a stabilit un obiectiv de „participare activă a consumatorilor, individual sau prin intermediul comunităților energetice cetățenești, pe toate piețele, prin generarea, consumarea, distribuirea sau vânzarea de energie electrică”. În acest scop, UE spune că locuitorii și cooperativele energetice comunitare trebuie să aibă acces egal la aceleași stimulente, sprijin financiar și tehnologii avansate ca și corporațiile. Green New Deal spune, de asemenea, că UE și statele sale membre ar trebui să ajute cooperativele energetice curate să dezvolte scheme de finanțare inovatoare, că procedurile de licitație pentru proiecte eoliene și solare ar trebui simplificate pentru cooperative și că ar trebui luate în considerare beneficiile asupra comunității locale atunci când se acordă contracte pentru proiecte din surse regenerabile.
Marile companii energetice și guvernele susțin că decarbonizarea Europei este o întreprindere monumentală care va necesita construirea a numeroase ferme eoliene offshore gigantice, precum cele care funcționează acum în Marea Nordului și Marea Baltică. În Germania, se construiesc linii de distribuție de înaltă tensiune, de mega scară, de pe coasta Mării Nordului, unde se află cele mai mari parcuri eoliene din Europa, spre sud, unde producătorii auto din țară și alți giganți industriali consumă cantități mari de energie.
Sarcina dificilă a tranziției energetice a Europei depășește posibilitățile cooperativelor și companiilor municipale de utilități
Marile companii declară că nu au nimic împotriva proiectelor energetice la scară mai mică, dar că este iluzoriu să se creadă că acești jucători pot furniza suficientă energie centrelor industriale sau marilor orașe. „Ar fi nevoie de un parc eolian aproape de mărimea statului Rhode Island pentru a genera energie pentru a alimenta orașe precum München sau Berlin” , spune Gerald Kaendler de la Amprion, operator de sisteme de transport din Germania. „Și când sursele regenerabile creează surplus de producție, ceea ce se întâmplă în zilele cu vânt prielnic sau soare intens, este nevoie de un sistem viabil de distribuție pentru a transporta acea energie acolo unde este necesară”.
Experții notează că fermele eoliene mari offshore pot implica investiții de sute de milioane de euro. „Chiar și cele mai mari companii de utilități necesită parteneri de investiții pentru a construi un parc eolian offshore „, spune Christoph Zipf, manager de comunicații al WindEurope, o firmă de consultanță din Bruxelles.
Spre deosebire de sistemele energetice foarte mari și foarte centralizate, energia regenerabilă distribuită de cetățeni și comunități presupune mii, chiar milioane de persoane, firme locale, unități administrative și comunități implicate în producția de energie. Proiectele de energie regenerabilă sunt conectate între ele prin rețele inteligente ieftine, de joasă tensiune, care echilibrează producția și consumul. În orice moment, cererea consumatorilor este satisfăcută de o structură diferită a surselor de energie, în funcție de vreme și de alți factori.
Susținătorii energiei locale recunosc că aceasta nu poate suporta greutatea tranziției energetice, chiar și prin utilizarea unor sisteme de gestionare a energiei mereu mai inteligente și cu o capacitate de stocare acum accesibilă. „Dar există țări, precum Germania sau regiuni, de exemplu în India sau Africa, unde energia distribuită, privată și comunitară, joacă un rol important” , spune R. Andreas Kraemer de la Institutul Ecologic din Berlin.
În Germania, ideea de „energie comunitară” a apărut în anii ’80-’90, când grupurile care se ocupă cu mediul înconjurător au început să devină interesate de energia regenerabilă. Proiectele comunale de energie din Germania au luat avânt după anul 1998, atunci când UE a eliminat monopolul sistemului energetic din sectorul privat, iar guvernul german a instituit în anul 2000 un program care a favorizat dezvoltarea surselor de energie regenerabilă. În primele decenii ale Energiewende (tranziția energetică) din Germania, micile proiecte de energie de nivel local și persoanele fizice au produs cea mai mare parte a energiei curate, în timp ce companiile de utilități au stat deoparte, crezând că energia convențională va prevala, așa cum a fost întotdeauna.
În Danemarca, țara centralelor energetice comunitare din Europa, inițiativele comunitare au luat avânt la începutul anilor ’80. Comunitățile daneze au investit în turbine eoliene terestre și sisteme de încălzire urbană. Până în anul 2016, 67% din energia eoliană terestră din Danemarca a fost generată de parcuri deținute de cetățeni. Această producție, împreună cu bioenergia și generarea eoliană offshore, au crescut cota țării de energie electrică curată la peste 50% din consumul total până în anul 2019.
Dar astăzi perspectiva este foarte diferită. În Danemarca, legislația recentă a redus participarea obligatorie a cetățenilor la noile parcuri eoliene. În Germania, în anul 2017, persoanele fizice, fermierii și inițiativele deținute colectiv încă reprezentau aproximativ 40% din capacitatea instalată de energie curată a Germaniei. Acum, însă, acest procent a scăzut substanțial, pe măsură ce fermele eoliene offshore din Marea Nordului și Marea Baltică au devenit operaționale. Și această extindere a instalațiilor eoliene din ce în ce mai mari va crește: conform UE, capacitatea eoliană offshore a Europei va trebui să crească de 25 de ori până în 2050 pentru ca economia continentului să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Sursele regenerabile comunitare stimulează activitatea economică locală prin investiții, locuri de muncă și venituri fiscale
Cu toate acestea, susținătorii regenerabilelor comunitare afirmă că acestea fac parte integrantă din obiectivul realizării neutralității carbonului și ar trebui să continue să primească sprijinul statului. Ei subliniază că sursele regenerabile de energie comunitare stimulează activitatea economică locală prin investiții, locuri de muncă și venituri fiscale. Un studiu german a arătat că un parc eolian comunitar cu șapte turbine de 21 megawatti a generat venituri regionale de 58 de milioane de euro pe o perioadă de funcționare de 20 de ani, în timp ce un parc de aceeași dimensiune aflat în mâinile dezvoltatorilor comerciali a produs doar 7 milioane euro pentru economia locală. Diferența constă în profit, venituri din impozite și crearea de locuri de muncă pe plan local.
Și societățile non-profit pot reduce costurile consumatorilor. În Danemarca, proprietatea comunitară a sistemelor de încălzire urbană a dus la producerea de energie termică verde, eficientă din punct de vedere al costurilor, un model considerat pe scară largă drept cea mai bună practică în Europa, după cum arată studiile efectuate.
Un alt argument cheie pentru energia comunitară este acela că implicarea oamenilor obișnuiți în generarea și distribuția energiei stimulează acceptarea pe plan local a surselor regenerabile. În ultimii ani, protestatarii au încetinit extinderea noilor parcuri eoliene în Europa. Dar, în cazul în care fermele eoliene sunt „deținute de părțile interesate ale comunității locale, cum ar fi fermierii, proprietarii de terenuri, persoanele fizice, [și] municipalitățile”, aceștia „se bucură adesea de niveluri mai ridicate de încredere decât dezvoltatorii comerciali, care de obicei nu sunt integrați la nivel local”, concluzionează un 2020 studiu realizat de Cicero Center for International Climate Research din Norvegia.
În Heilbronn, numărul membrilor cooperativei continuă să crească, spune Sebastian Stauden, unul dintre cei cinci salariați ai proiectului Heilbronn. Fiecare dintre cei 1.150 de membri cooperatori are dreptul la un vot asupra deciziilor cooperatiste, indiferent de numărul său de acțiuni. O singură acțiune costă 100 de euro și, în fiecare an, membrii Heilbronn decid împreună asupra mărimii dividendului anual, surplusul fiind reinvestit în proiecte de energie mai durabile și în proiecte urbane. „Toată lumea împărtășește dorința de a facilita o tranziție energetică descentralizată condusă de localnici”, spune Stauden.
Sursa: Yale School of the Environment
