Victoria unui partid pro-european la alegerile parlamentare din Moldova a fost descrisă ca o lovitură în plex pentru interesele rusești din țară. Dar și influența României în Moldova este acum pusă sub semnul întrebării.
Maia Sandu, președintele competent, combativ și extrem de impresionant al Moldovei este una dintre multele persoane din țară care dețin dublă cetățenie – moldovenească și română.
În luna mai, Ministerul Justiției din România a declarat că aproape 650.000 de moldoveni dețineau pașapoarte românești, puțin sub un sfert din populația de facto a țării, estimată la 2,7 milioane de persoane.
Câți dintre acești oameni locuiesc efectiv în Moldova este discutabil: țara are o mare diaspora, iar unul dintre beneficiile unui pașaport românesc este acela că oferă titularilor dreptul automat de a trăi și de a lucra oriunde în Uniunea Europeană. În țările gazdă sunt înregistrați ca români, nu moldoveni.
Totuși, astfel de cifre înseamnă că cele două țări vor avea întotdeauna o relație strânsă. Dar, în urma alegerilor parlamentare din 11 iulie, pe care Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al Maiei Sandu le-a câștigat detașat, natura relației pare să se schimbe pentru totdeauna.
Până acum, viitorul Moldovei a fost descris simplu ca o alegere directă între Rusia și România, cele două puteri regionale care i-au dominat trecutul de mai bine de două secole.
Din punct de vedere istoric, ca parte a principatului Moldovei, o mare parte din ceea ce este astăzi Moldova a fost predată Imperiului Rus în temeiul Tratatului de la București din 1812, înainte de a deveni parte a României după primul război mondial.
Uniunea Sovietică a anexat teritoriul în 1940, doar pentru ca România să-l reia un an mai târziu. Până în vara anului 1944, a revenit în mâinile sovietice și a rămas republică sovietică până la declararea independenței în 1991.
În Transnistria – zonă periferică populată în primul rând de vorbitori de rusă în estul a ceea ce fusese Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, dar niciodată parte a Moldovei istorice – independența, privită ca o piatră de temelie spre unificarea cu România, nu a fost binevenită. După un război scurt, dar sângeros, separatiștii transnistreni și-au declarat independența.
Un armistițiu nesigur predomină până în prezent. Transnistria este un stat nerecunoscut, dar de facto, asupra căruia guvernul moldovean de la Chișinău nu exercită niciun control.
Cu toate acestea, prezența sa continuă în interiorul granițelor recunoscute la nivel internațional ale Moldovei – precum și marea minoritate etnică rusă și vorbitoare de limbă rusă a Moldovei – au fost de mai bine de 30 de ani scuza perfectă pentru ca Rusia să își proclame interesele strategice asupra țării.
Interesul propriu al României – probabil mai legitim – pentru Moldova a fost între timp maltratat de un șir de guverne bucureștene, de toate categoriile, care în ultimii 30 de ani au văzut țara ca un partener inferior, care ar trebui să fie recunoscător pentru orice resturi pe care le primește.
Nu s-a făcut nimic dincolo de oferirea unor promisiuni vagi și non-angajante de a ajuta Moldova în ambițiile sale europene, întotdeauna cu presupunerea nerostită că drumul Moldovei către Europa trebuie să treacă prin București.
De nenumărate ori, România a pariat pe calul greșit la alegerile din Republica Moldova, sprijinind pe oricine pretindea că este „anti-rus”, chiar dacă asta însemna sprijinirea unora dintre cei mai corupți politicieni europeni.
Maia Sandu a schimbat jocul.
Victoria sa în alegerile prezidențiale de anul trecut și cea a partidului său la alegerile parlamentare recente sunt victoriile ei și doar ale ei: chiar dacă politicienii români de toate culorile politice s-au grăbit să o felicite, nu au ridicat niciun deget pentru a o ajuta.
Având în vedere experiențele din trecut, acest lucru nu este un lucru rău.
Ca atare, în timp ce victoria de la alegerile parlamentare a fost apreciată ca momentul în care Moldova a întors definitiv spatele Rusiei – blocul comuniștilor și socialiștilor a luat mai puțin de un sfert din voturi – același lucru se poate spune și pentru atitudinea sa față de România.
Alianța pentru Unitatea Românilor, candidatul surpriză în alegerile parlamentare din România de anul trecut, a primit doar o mână de voturi.
Moldovenii au votat pentru Europa: nu România, nu Rusia.
Acest lucru a fost făcut posibil de către un lider care – pentru prima dată în istoria independentă a țării – nu are nevoie de un român (sau de un rus) care să îi deschidă vreo ușă.
Ea a negociat o aprovizionare constantă cu vaccinuri anti-Covid-19 din Uniunea Europeană, Statele Unite, precum și din România și a asigurat din partea UE un pachet de redresare economică în valoare de 600 de milioane de euro pentru următorii trei ani.
Sandu, în forma actuală, este un politician mai capabil decât oricare de la București. Are mult de lucru: țara este în mizerie, cea mai săracă și una dintre cele mai corupte din Europa.
Dar în umbra României dezinteresate, Moldova nu putea ajunge nicăieri. Acum, în sfârșit, are șansa să strălucească.
Sursa: https://emerging-europe.com/from-the-editor/moldovas-relationship-with-romania-has-changed-possibly-forever/
