Stocarea, motor al revoluției – de la cea din agricultură la cea din energie

Tranziția la surse regenerabile reprezintă pentru energie echivalentul revoluției din agricultură, făcând trecerea de la căutarea și extracția combustibililor fosili rar răspândiți la captarea energiei solare, disponibilă oriunde. Așa cum hambarele și refrigerarea au transformat piețele alimentare, stocarea în baterii va transforma electricitatea din perisabilă în persistentă, marcând o nouă eră, cea a abundenței energetice.

O explozie a tehnologiei de stocare în baterii

Ne aflăm în mijlocul unui boom al stocării energiei electrice, capacitatea totală implementată aproape se dublează în fiecare an. Doar în 2024, au fost implementate capacități noi de stocare în baterii de peste 160 de gigawați-oră, ceea ce reprezintă aproape cât în toată istoria înregistrată. Pe măsură ce implementarea se extinde, costurile continuă să scadă – cu până la 40% anul trecut. Costurile la cheie pentru stocarea staționară în China sunt în jur de 60 de dolari pe kilowatt-oră, cu prețuri similare în India și Arabia Saudită, ceea ce indică faptul că prețurile vor continua să scadă agresiv și în 2025. Aceasta marchează o reducere semnificativă în comparație cu prețurile tipice ale bateriilor de acum doar șapte ani.

Calitatea stocării în baterii s-a îmbunătățit, de asemenea, dramatic – sistemele de rețea aproape „plug-and-play” reduc timpul și costurile de instalare, au durate de viață mai lungi (garanție de până la 20 de ani), risc minim de incendiu și includ un număr mare de baterii sodiu-ion care nu utilizează minerale critice.

S-a format astfel un cerc virtuos: prețurile mai mici duc la o implementare mai rapidă, ceea ce, la rândul său, determină reduceri suplimentare ale costurilor prin învățare și producție la scară largă.

Acest progres rapid a stârnit o dezbatere despre cât de mare ar putea – sau ar trebui – să devină stocarea energiei electrice. Mulți par încă să trateze stocarea energiei electrice ca pe o provocare complet nouă, dar nu este așa. Problema fundamentală a modului de stocare a unei resurse valoroase, dar perisabile, este o problemă pe care omenirea a rezolvat-o de multe ori de-a lungul timpului.

Revoluția energetică este similară cu cea din agricultură

Trecerea la energia regenerabilă este mai mult decât o modernizare tehnologică, marchează o schimbare structurală în modul în care societățile generează și utilizează energia. Se poate numi revoluție electrotehnologică. Timp de secole, oamenii au cercetat planeta în căutare de combustibili fosili, străbătând continentele în căutare de energie. Acum învățăm să o captăm la fața locului, din lumina soarelui și din vânt, în mod fiabil și aproape de casă.

Există o paralelă clară cu revoluția agricolă. Când societățile timpurii au învățat să cultive cereale, au început să producă alimente la fața locului, recoltând de pe aceleași câmpuri iar și iar, în loc să urmărească animale pe teritorii vaste. Această schimbare a deblocat randamente energetice mult mai mari din teren, iar rezultatul a fost abundența de produse alimentare, crearea de așezări umane și dezvoltarea socială: fundamentul civilizației însăși.

O revoluție similară este acum în desfășurare în domeniul energiei. Prin trecerea de la căutarea și colectarea combustibililor fosili la captarea energiei soarelui, a vântului, a apei și a căldurii din subteran, se deblochează o bază de resurse care este mai locală, mai constantă și mult mai amplă, fiind capabilă să furnizeze mai multă energie decât combustibilii fosili. Astfel, fiecare țară deține un potențial de resurse regenerabile de cel puțin zece ori, iar pentru unele de o mie de ori mai mare decât necesarul său energetic. Pe măsură ce producția de energie regenerabilă se extinde iar electrificarea o distribuie în economie, era electrotehnologiei marchează o nouă perioadă de abundență energetică.

Cheia deblocării revoluției energetice: stocarea

Pe măsură ce sectorul energetic întâmpină propria revoluție, similară cu cea agricolă, acesta se confruntă cu o provocare familiară: cum să gestioneze randamentele variabile și să păstreze abundența în perioadele mai dificile.

Agricultura a produs întotdeauna bunuri perisabile, iar depozitarea a fost mult timp cheia transformării volatilității în stabilitate. Omenirea s-a confruntat cu această problemă de foarte mult timp, de fapt, rezolvarea acestei probleme stă la baza civilizației însăși. În urmă cu mai bine de 10.000 de ani, societățile timpurii au început să construiască hambare pentru a păstra surplusul de cereale pentru sezoanele mai puțin eficiente, permițând astfel crearea de așezări umane și apariția comerțului.

Timp de milenii, depozitarea inadecvată i-a obligat pe fermieri să vândă recoltele imediat, creând cicluri recurente de supraabundență și penurie. La nivel global, prețurile cerealelor se prăbușeau la recoltare și creșteau brusc după câteva luni. Lipsiți de o soluție de depozitare fiabilă, fermierii transportau în grabă mărfurile către piață, supraîncărcând rutele de transport. Doar soluțiile de depozitare mai avansate, apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, au condus la o stabilizare a piețelor. 

Aceeași logică se aplică acum și energiei electrice regenerabile. Electricitatea este bunul perisabil suprem, mai mult decât cerealele, laptele sau fructele, deoarece trebuie consumată într-o fracțiune de secundă. Producătorii își duc producția la piață – literalmente cu viteza luminii – prin fire de cupru, adesea suprasolicitând sistemul, provocând pene de energie și fluctuații extreme de prețuri.

Apariția noilor tehnologii de stocare a energiei electrice, precum bateriile, abordează o mare parte din această provocare, la fel cum au făcut-o și tehnologiile de stocare din trecut. Silozurile de cereale au stabilizat recoltele, refrigerarea a globalizat alimentele proaspete. În fiecare caz, depozitarea a trecut de la rar și costisitor la ieftin și omniprezent. Stocarea energiei electrice urmează aceeași traiectorie, transformând perisabilul în persistent.

Compararea acestei revoluții cu cele anterioare oferă perspective utile pentru o piață care încă își caută forma. Din această perspectivă istorică, se conturează patru mari scenarii, care nu sunt concurente, ci complementare.

Scenariul 1: Capacitatea de stocare va fi probabil (mult) mai mare decât credem

Privind prin prisma revoluțiilor anterioare în domeniul stocării, un lucru devine clar: previziunile aproape sigur subestimează cât de mare va deveni stocarea energiei electrice. Majoritatea perspectivelor energetice tind să modeleze doar minimul necesar pentru echilibrarea rețelelor, de obicei 30-40 TWh la nivel global pe termen lung. Dar acest lucru ignoră două elemente majore: reziliența și siguranța.

Nimeni nu a calculat vreodată dimensiunea minimă optimă din punct de vedere al costurilor pentru necesarul de depozitare frigorifică la nivel mondial. Odată ce refrigerarea a devenit accesibilă, companiile și gospodăriile au început să-și achiziționeze propriile unități pentru o mai mare flexibilitate și liniște sufletească, instalându-le pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, de la ferme și centre de distribuție până la supermarketuri și locuințe. Aceeași logică se va aplica și bateriilor. Pe măsură ce costurile scad, acestea vor apărea peste tot: la ferme solare, stații intermediare, companii și locuințe, nu doar acolo unde sunt „strict necesare”.

Ar putea chiar să fie instalate baterii de capacitate redusă în majoritatea aparatelor electrocasnice, de la mașini de spălat la becuri și cuptoare electrice de gătit, producându-se o „baterizare a tuturor lucrurilor”, după cum a fost descris acest fenomen. Dacă fiecare dispozitiv va putea funcționa independent de rețeaua națională pentru o anumită perioadă, locuințele și-ar putea uniformiza propria cerere de energie de la un consumator la altul în timp real, echilibrând sarcinile nu doar în întreaga rețea, ci și în interiorul locuinței.

Ipotezele aproximative sugerează cât de repede s-ar putea extinde acest lucru. Dacă companiile de utilități ar asocia fiecărui kilowatt de energie solară unul sau doi kilowați-oră de stocare, operatorii de rețea ar instala capacități de câteva ore de stocare la fiecare stație intermediară, proprietarii de case ar instala sisteme de 20-30 kWh, iar fabricile ar menține capacități de câteva zeci de MWh ca rezervă, totalurile s-ar cumula rapid. Considerând 20 TW de energie solară, 500.000 de stații intermediare, 3 miliarde de gospodării și un milion de fabrici mari, aceasta înseamnă aproximativ 100-180 TWh de stocare staționară la nivel global pe termen lung, de trei până la șase ori mai mult decât previziunile actuale. Capacitatea de producție pentru a face posibil acest scenariu este deja pusă în funcțiune: producția globală de baterii este pe cale să atingă dublul celor mai ambițioase previziuni (zero net până în 2030) ale Agenției Internaționale pentru Energie.

Ca în cazul fiecărei revoluții anterioare în domeniul stocării, starea finală nu va fi un sistem strict limitat la o anumită valoare, ci va reflecta modul în care oamenii trăiesc de fapt: bazat pe echilibrare, redundanță și o preferință pentru autonomie.

Scenariul 2: Mai multă capacitate de stocare înseamnă mai puțin transport

O consecință trecută cu vederea a creșterii capacității de depozitare este impactul asupra transportului. Înainte de refrigerare, alimentele proaspete trebuiau să ajungă pe piețe în fiecare zi, ceea ce făcea lanțurile de aprovizionare fragile și ineficiente. Depozitarea la rece a schimbat acest lucru. De exemplu, în New York, „trenurile expres de lapte” goneau în fiecare dimineață pentru a livra produse lactate înainte ca acestea să se strice, ceea ce a dus la construirea de noi linii feroviare pentru a face față acestei aglomerații zilnice. Odată cu răspândirea refrigerării, mărfurile puteau fi depozitate în apropierea centrelor de aprovizionare și a centrelor de distribuție și expediate în afara orelor de vârf. Nevoia de capacitate de transport de vârf a scăzut, iar o mare parte din acea rețea supradimensionată a fost treptat abandonată sau reutilizată.

Electricitatea urmează o traiectorie similară. Rețeaua electrică actuală depinde de transportul pe distanțe lungi, deoarece oferta trebuie să satisfacă cererea instantaneu, altfel se pierde. Aceasta înseamnă că este necesară o capacitate de transport pentru a satisface cele mai mari sarcini de vârf, chiar dacă acestea apar doar pentru câteva ore pe zi sau într-o anumită perioadă din an. Pe măsură ce capacitățile de stocare se extind, această urgență dispare, iar energia se poate mișca în timp, nu doar în spațiu. Stocarea în baterii, precum depozitarea la rece acum un secol, fluidizează sistemul, stocând energia oriunde este convenabil și permițând transportului să se extindă și în afara orelor de vârf.

Numeroase planuri de rețea sunt încă în urma acestei realități. O mare parte din strategiile actuale pornesc de la cursa către piață: o capacitate de transmisie tot mai mare pentru a asigura aprovizionarea în timp real. Bateriile ieftine susțin un model diferit de sistem, cu o distribuție mai eficientă, în care stocarea poate adesea înlocui nevoia de modernizare costisitoare a rețelei electrice. Ignorarea acestui lucru este ca și cum ai construi noi linii de cale ferată, ca în anii 1920, pentru a transporta rapid produsele lactate, neluând în calcul tehnologia refrigerării.

Depozitarea locală nu doar aplatizează vârfurile de producție sau amână investițiile, ci și adaugă reziliență la întreruperile cauzate de transport. Comunitățile cu propriile baterii pot depăși situațiile critice generate de penele de curent, la fel cum orașele cu depozite de cereale au depășit odinioară perioadele cu o recoltă slabă sau o linie de aprovizionare întreruptă.

Scenariul 3: Stocarea și producția se susțin reciproc

O critică frecventă la adresa boom-ului stocării energiei este că acesta nu poate dura, că stocarea își distruge propria piață. Cu cât construiești mai multe capacități de stocare, cu atât prețurile fluctuează mai puțin și cu atât fiecare proiect de stocare devine mai puțin profitabil. Același lucru se spune și despre energia solară: cu cât instalezi mai multe panouri, cu atât vei avea mai multă producție excedentară și prețuri mici atunci când soarele strălucește, prin urmare, cu atât veniturile pentru fermele solare sunt mai mici. Luate izolat, ambele argumente au sens, dar nu și împreună. Stocarea și producția variabilă se supun unor particularități economice diferite. Producția prosperă datorită stabilității prețurilor, în timp ce stocarea profită de volatilitate, ceea ce le face complementare în mod natural.

Analogia cu depozitarea alimentelor face acest lucru ușor de înțeles. De la grânarele Egiptului antic până la depozitele imperiale din China, societățile au folosit mult timp depozitarea pentru a îmblânzi volatilitatea producției. Midwestul american din secolul al XIX-lea oferă o ilustrare mai recentă: pe măsură ce silozurile de cereale se răspândeau, fermierii își puteau păstra culturile în loc să inunde piața la recoltare, stabilizând prețurile și crescând profiturile. Stabilitatea a făcut agricultura mai atractivă, atrăgând investiții și expansiune, ceea ce a însemnat că apariția mai multor spații de depozitare a generat profitabilitate. Depozitarea și producția s-au completat reciproc pentru a permite boom-ul cerealelor.

Același raționament modelează acum electricitatea. Odată ce producția de energia solară crește, prețurile la amiază se prăbușesc, creând spațiul tampon care face bateriile profitabile. Odată instalate, aceste baterii aplatizează din nou prețurile, permițând instalarea mai multor surse de energie solară. În timp, energia solară și bateriile continuă să devină mai ieftine pe măsură ce se extind, ceea ce înseamnă că pot prospera în condiții de prețuri progresiv mai mici și oportunități de spațiu tampon mai puține. Stocarea și generarea cresc împreună, fiecare extindere justificând-o pe următoarea. O analiză economică a stocării și producției luate separat ar putea să sugereze canibalizarea, dar, în realitate, este vorba de o coordonare între oferta variabilă și stocare.

Scenariul 4: Stocarea va reseta dinamica pieței

Multe dintre piețele actuale de energie electrică se bazează pe tranzacții la intervale orare și de 15 minute. Această structură există nu din preferințe, ci din necesitate, întrucât cererea și oferta trebuie să se egalizeze instantaneu. Pe măsură ce stocarea se extinde, această constrângere se va diminua, iar piețele vor evolua la fel cum au evoluat și pentru alte bunuri perisabile.

Produsele perisabile precum laptele trebuiau odinioară vândute zilnic în piețe sau livrate din ușă în ușă pentru consum în aceeași zi, înainte de a se altera. Apoi a apărut depozitarea la rece, care a permis magazinelor și gospodăriilor să stocheze alimente timp de zile și săptămâni, transformând mersul zilnic la piață în cumpărături săptămânale. Depozitarea a resetat ritmul pieței de la o zi la alta, de la o săptămână la alta.

Electricitatea va urma probabil aceeași traiectorie. Odată ce o cantitate suficientă de energie va putea fi stocată timp de câteva ore, modul de tranzacționare se va schimba, cumpărarea celei mai ieftine energii având loc într-un interval mai lung, nu de 15 minute, ci de câteva ore. Pe măsură ce capacitatea de stocare crește, acest interval de timp – și odată cu el, structura pieței – se lărgește. Piețele care odinioară se închideau în fiecare oră se vor închide în zile sau chiar săptămâni, prețurile reflectând decalajul temporal, mai degrabă decât o echilibrare instantanee.

Tehnologiile emergente de stocare a energiei pe termen lung (Long-duration energy storage  – LDES) vor extinde această logică și mai mult, la fel cum congelarea prelungește durata de stocare a alimentelor mult dincolo de răcire. Pe măsură ce LDES se extinde, întreaga formă a pieței se poate schimba de la tranzacții spot cu cicluri rapide la cicluri mai lente și mai profunde de achiziție și vânzare, asemănându-se mai mult cu piețele actuale de gaze sau cereale decât cu sistemele de electricitate din trecut.

Calea către abundența energiei este pavată cu capacități de stocare

Intrăm într-o eră a abundenței energetice. Soarele livrează Pământului mai multă energie la fiecare cinci zile decât toate rezervele cunoscute de combustibili fosili la un loc. Pe măsură ce trecem de la utilizarea energiei solare fosilizate la captarea energiei solare în timp real, provocarea nu mai este producția de energie, ci stocarea acesteia.

Omenirea a rezolvat acest tip de provocare de multe ori până acum, cu alte bunuri perisabile. Stocarea energiei electrice regenerabile este doar cea mai recentă provocare dintr-o lungă serie de probleme care au generat adevărate revoluții în domeniul stocării. Pe măsură ce prețurile bateriilor vor scădea, acestea se vor răspândi în locuințe, rețele și dispozitive, nu doar pentru a echilibra cererea și oferta, ci și pentru a oferi reziliență și siguranță.

Va trebui să planificăm acest lucru, să integrăm stocarea nu ca pe o soluție subsecventă, ci ca pe o parte esențială a modului în care construim rețele, proiectăm clădiri și aparate electrice și organizăm piețele de energie. Electricitatea regenerabilă poate fi un nou tip de „recoltă”, dar provocarea stocării acesteia și schimbările la nivel de sistem pe care le declanșează datează din zorii agriculturii. Tehnologiile pot fi noi, dar dinamica este la fel de veche ca civilizația.

Electricitatea este «bunul perisabil suprem», iar bateriile îi pot debloca potențialul la fel cum silozurile de cereale au asigurat păstrarea recoltelor iar refrigerarea a conservat alimentele proaspete. Tehnologia necesară pentru a face posibil acest lucru poate fi nouă, dar soluția este la fel de veche ca civilizația. Trecem de la o eră în care căutam și stocam combustibili fosili la una în care putem capta energie electrică regenerabilă la fața locului.
Daan Walter (Ember) pentru Financial Times

Surse:
Walter, Daan, Silos for Sunshine: we’ve mastered harvesting the sun, but storage is the gamechanger, Ember, 31.10.2025, https://ember-energy.org/latest-insights/silos-for-sunshine-weve-mastered-harvesting-the-sun-but-storage-is-the-gamechanger/
Stylianou, Nassos; Learner, Sam; de la Torre Arenas, Irene; Joiner, Sam, How mega batteries are unlocking an energy revolution, Financial Times, 12.10.2025
Colthorpe, Andy, Behind the numbers: BNEF finds 40% year-on-year drop in BESS costs, Energy Storage News, 05.02.2025
Reid, Gerard, The Batterisation of Everything, Substack, 28.06.2025
International Energy Agency, World Energy Outlook 2024, 16.10.2024
Axpo: How a Large-Scale Battery Storage Facility works, Youtube, 01.11.2024