Efortul Uniunii Europene de decarbonizare a economiei oferă lumii un experiment în timp real pentru a stabili dacă o astfel de schimbare este realizabilă fără a afecta prosperitatea pe termen scurt.
Odată cu încheierea conferinței COP-26, unde s-a constatat o relaxare a unora dintre ambițiile de reducere a emisiilor, blocul european aplică în continuare o strategie prin care își consolidează rolul de cel mai important pionier global în transformarea retoricii ecologiste în realitate. Aceste eforturi vor demonstra cât de mult este necesar un compromis economic imediat, oferind o foaie de parcurs crucială la nivel global. Oficialii de la Bruxelles susțin că orice prejudiciu creat de aplicarea planului de emisii zero net până în 2050 va fi relativ minor, o afirmație subliniată prin etichetarea proiectului drept „strategie de dezvoltare”.
Pentru ca un astfel de scenariu să se desfășoare, politicile și tehnologiile trebuie să evolueze suficient pentru a permite dezvoltarea, dar eliminând în același timp emisiile de gaze cu efect de seră, sfidând experiența istoriei în care prosperitatea și poluarea au mers mână în mână. Ottmar Edenhofer, directorul Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, spune că [scenariul] nu este prea ambițios.
„Nu există niciun motiv să credem că o lege a naturii va face imposibilă decuplarea unei cantități economice precum produsul intern brut de una fizică precum emisiile”, a spus el. „Uniunea Europeană este singura regiune din lume în care emisiile au început să scadă. Nu suficient de repede pentru a ajunge la emisii zero net în 2050, dar este un început și o perspectivă realistă că decuplarea va reuși”.
UE vrea să devină „primul continent neutru din punct de vedere climatic” până în 2050. Blocul încearcă să reducă emisiile cu cel puțin 55% până în 2030 și, pentru a face acest lucru, urmărește un plan de măsuri, inclusiv extinderea ceea ce este deja cea mai mare piață de carbon la nivel mondial și taxarea importurilor din țările cu standarde de mediu mai scăzute.
Alte inițiative se concentrează pe industrii specifice, cum ar fi interzicerea vehiculelor noi cu motoare cu combustie până în 2035. UE dedică, de asemenea, mai mult de o treime din fondurile alocate planului său de redresare Covid de 800 de miliarde de euro pentru combaterea schimbărilor climatice. Asigurarea unei tranziții juste din punct de vedere economic este cu atât mai importantă după ce pandemia a scăzut producția regională anul trecut și a condus la creșterea vertiginoasă a datoriilor guvernamentale, o altă lovitură după ce criza datoriilor din ultimul deceniu aproape a spulberat moneda euro. Comisia Europeană, în raportul său oficial, spune că impactul impulsului său ecologic asupra economiei ar putea varia „de la o lovitură de 0,7% la un impuls de 0,55%„. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră „dacă se face eficient, nu reprezintă un risc pentru economia UE”, se spunea anul trecut.
Nu toți analiștii economici sunt la fel de optimiști. Jean Pisani-Ferry de la Institutul Peterson pentru Economie Internațională din Washington a avertizat că astfel de previziuni pe termen lung pot ascunde perturbări pe parcurs, inclusiv o afectare negativă a producției economice. Asigurarea echilibrului între tranziția climatică și nevoia de asigurare a mijloacelor de trai și de atragere a sprijinului cetățenilor pentru o astfel de schimbare este o provocare grea. Pesimiștii susțin că este imposibil fără o reducere a activității economice, de exemplu prin reducerea consumului sau reducerea programului de lucru. Dar o analiză recentă a think-tank-ului Bruegel de la Bruxelles susține că „speranța ca omenirea să sacrifice dezvoltarea pare nerealistă”, ceea ce înseamnă că mari părți ale lumii nu s-ar putea dezvolta în continuare, sau ar putea să o facă doar pe cheltuiala națiunilor mai bogate care să-și impună limitări și mai drastice. Acest lucru face ca activitatea de pionierat a UE să fie cu atât mai importantă.
„Creșterea economică înseamnă în continuare asigurarea bunăstării, crearea resurselor necesare pentru plata pensiilor cetățenilor, pentru a le oferi educație și toate serviciile pe care le dorim”, a spus Simone Tagliapietra, senior fellow la Bruegel și unul dintre autorii lucrării. „Creșterea verde nu este cu adevărat o alegere, ci un imperativ”.
În afară de Bruxelles, alți analiști consideră că un astfel de obiectiv este la îndemâna UE. Economiștii Credit Suisse Group AG, Franziska Fischer și Neville Hill, au declarat luna trecută că prețurile mai mari ale carbonului și reglementările mai stricte solicitate de UE pot fi compensate de investițiile necesare – așa că „impactul net este probabil să fie redus”. Fondul Monetar Internațional a estimat anul trecut că un pachet de politici care să combine un impuls inițial al cheltuielilor cu o creștere constantă a prețurilor la carbon „ar asigura reducerile necesare de emisii cu efecte rezonabile de producție”. Există un consens și mai puternic că nicio acțiune nu ar putea avea un impact dezastruos asupra creșterii economice, chiar și fără a lua în considerare întrebările existențiale privind sănătatea planetei. Potrivit FMI, atenuarea schimbărilor climatice va asigura o creștere a producției globale cu 13% până la sfârșitul secolului. Institutul de Investiții BlackRock a declarat într-un raport de la începutul acestui an că, dacă nu se iau măsuri, PIB-ul global va scădea în următorii 20 de ani.
„Aserțiunea comună conform căreia combaterea schimbărilor climatice va implica un cost net pentru economia globală este greșită”, consideră autorii, printre care și fostul președinte al Băncii Naționale Elvețiene, Philipp Hildebrand.
Sursa: https://www.bloombergquint.com/onweb/eu-is-out-to-prove-saving-the-planet-doesn-t-have-to-hurt-growth
