Pe 27.09.2021, într-o atmosferă festivă, în prezența președintelui Klaus Johannis și a premierului Florin Cîțu, ales cu o zi înainte președinte al principalului partid de guvernământ, doamna Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, a consfințit aprobarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un angajament politic de 30 de miliarde de euro, din care jumătate sub formă de granturi, pentru proiecte de dezvoltare durabilă a României și de creștere a rezilienței în cazul unor crize viitoare.
Este adevărat, România are nevoie urgentă de fonduri de investiții în proiecte mari, însă se pune întrebarea dacă, în condiții reale, România are capacitatea de a implementa PNRR. Pentru că, spre deosebire de programele europene anterioare, mult mai permisive și bazate pe ghiduri de implementare, PNRR ascunde un „cui al lui Pepelea”.
Pe scurt, dacă anterior proiectele finanțate prin programele operaționale se finanțau independent unele de altele, fiind monitorizate și tratate separat, eventual grupate pe măsuri, acum PNRR în ansamblu prevede repere intermediare (jaloane) în privința realizării unor obiective specifice, la nivel național, iar neîndeplinirea performanțelor prevăzute în cadrul acestor jaloane sau ținte poate duce la blocarea finanțării tuturor proiectelor, la nivel național.
„Plata fondurilor se bazează pe performanță și va reflecta progresele înregistrate în reformele și investițiile stabilite în plan„. (Romania’s recovery and resilience plan, Comisia Europeană, #NextGenEU, septembrie 2021) [1].
„Jaloanele, țintele și indicatorii stabiliți în planul României sunt de o calitate suficientă pentru a permite o monitorizare eficace a implementării planului. În ansamblu, jaloanele și țintele sunt suficient de specifice, de clare și de cuprinzătoare pentru a se asigura faptul că atingerea jaloanelor și a țintelor poate fi urmărită și verificată. Numărul mare de jaloane și ținte este proporțional cu dimensiunea pachetului de reforme și investiții. Cu toate acestea, implementarea planului va depinde în mod esențial de capacitatea administrativă și de implementare a organismelor de implementare, care va trebui monitorizată îndeaproape.” (Analiza planului de redresare și reziliență al României, document de lucru al serviciilor Comisiei Europene, 27.09.2021, pag.4) [2].
Prin urmare, în cazul în care, la nivel național, România ratează termenul de îndeplinire a unui jalon sau unei ținte, sau nu îndeplinește indicatorii asumați, finanțarea poate fi blocată, pe termen nedeterminat, pentru toate proiectele, la nivel național, indiferent de stadiul implementării.
Cristian Ghinea, fostul ministru al fondurilor europene declara recent: „Sunt în total 507 jaloane și ținte în PNRR și la fiecare șase luni se poate bloca întreg programul dacă nu livrăm aceste jaloane. Sunt extrem de îngrijorat de partea de implementare. Era oricum dificil să intri într-o logică de alocare financiară periodică și condiționată de rezultate. Pur și simplu acest stat nu așa funcționează. Nu avem o reală bugetare multianuală, nu avem „spending reviews” (vom începe să avem prin PNRR), nu avem finanțare per rezultat. Dimpotrivă, avem inversul: finanțare pe bază istorică și fără niciun audit de rezultat. Cu o administrație anchilozată și cu un sistem politic unde încurajat este blocajul.” [3].
Deci, cu excepția situației în care autoritățile responsabile din România (guvern, ministere, autorități de management etc.) se vor profesionaliza peste noapte, sunt toate șansele ca finanțarea PNRR să ajungă în impas mai curând decât am putea crede. „Atenţie: 21 astfel de jaloane trebuie atinse până la 31 decembrie 2021.” [3].
Și atunci, ce ar putea face autoritățile publice locale pentru a nu depinde de eventualele decizii (negative) cu impact național? Cum ar putea ele să se asigure că finanțarea și implementarea proiectelor proprii nu vor fi afectate de eventuale probleme apărute la nivel național?
Există o alternativă: fonduri de investiții atrase prin intermediul Convenției Primarilor privind Energia și Clima, instituție fondată de Comisia Europeană în anul 2008. Aceste tipuri de proiecte sunt finanțate și monitorizate individual, nu există o limită a fondurilor solicitate pentru fiecare proiect, nu este necesară o cofinanțare, nu este afectat gradul de îndatorare al beneficiarului, iar proiectele pot fi coordonate și monitorizate la nivel local, eventual complementar proiectelor finanțate prin PNRR. Mai mult, alocarea fondurilor de investiții solicitate se face direct de la Bruxelles, fără implicarea autorităților politice sau de management din România.
„Cuiul lui Pepelea” din PNRR se poate transforma oricând în „buturuga mică”…
Astfel, finanțarea prin intermediul Convenției Primarilor poate deveni colacul de salvare pentru autoritățile publice locale care nu vor să depindă de factori externi (politici în special, doar trăim în România) în implementarea propriilor proiecte de dezvoltare durabilă.
Iar Alianța Pentru Natură, unica organizație non-guvernamentală din România membru al Convenției Primarilor privind Energia și Clima, își asumă sprijinirea acestora.
Note:
[1] https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/09/89a22729ab84c1f9b42c85ae7eb498f3.pdf
[2] https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/09/28ff3a6c360882865c596111d8aad533.pdf
[3] https://www.comisarul.ro/articol/cristian-ghinea-vrea-sa-creeze-un-think-tank-care-_1266757.html