Ambițiile energetice ale Europei sunt clare: tranziția către un viitor cu emisii reduse de carbon, prin refacerea sistemelor de producție și distribuție a energiei electrice. Dar situația actuală este o harababură costisitoare („expensive mess„). Criza globală de aprovizionare cu gaze naturale, blocajele din sectorul energiei regenerabile și ritmul investițiilor în centralele eoliene off-shore din Marea Nordului, care este printre cele mai lente din ultimii 20 de ani, au contribuit la creșterea prețurilor energiei electrice. Pe măsură ce se apropie iarna, guvernele se pregătesc să intervină, dacă va fi necesar, pe piețele de energie volatile pentru a asigura încălzirea locuințelor și funcționarea fabricilor.
1. Care este problema?
Pe măsură ce economiile se refac după pandemie, prețurile energiei electrice au crescut exponențial – cererea crește în timp ce oferta este în scădere. Centralele pe cărbune au fost închise, stocurile de gaze sunt reduse, iar dependența crescândă a continentului de sursele regenerabile de energie îi expune vulnerabilitatea. Chiar și cu vremea blândă din septembrie, prețurile la gaz și electricitate au depășit recordurile de pe continent și din Marea Britanie, ministrul tranziției ecologice din Italia, Roberto Cingolani, declarând că se așteaptă ca prețurile la energia electrică să crească cu 40% în al treilea trimestru. În Marea Britanie, CF Industries Holdings Inc., un important producător de îngrășăminte, a închis două fabrici, iar producătorul norvegian de amoniac Yara International ASA și-a limitat producția europeană din cauza costurilor ridicate ale combustibilului, deoarece criza a început să lovească companiile industriale.
2. De ce există un deficit de aprovizionare?
De obicei, sfârșitul verii în Europa este perioada când stocurile de gaze naturale sunt completate pentru anotimpul rece. Anul acesta, depozitele aveau cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu, după o iarnă neobișnuit de rece. Livrările din Rusia erau limitate, deoarece aceasta își refăcea propriile stocuri, în timp ce fluxurile de gaze din Norvegia erau mai mici decât media din cauza lucrărilor de întreținere a giganticelor câmpuri de extracție și a instalațiilor de procesare. Prețurile din Europa vor trebui să crească și mai mult pentru a deturna volumele de gaze naturale lichefiate destinate Asiei, unde China încearcă să-și refacă stocurile pentru a-și alimenta economia și pentru a se asigura că are suficiente rezerve pentru iarnă.
3. Ce legătură au prețurile la gaz cu energia electrică?
În anul 2019, aproximativ 23% din energia electrică din Uniunii Europene a fost generată din gaze naturale, procent aproape egal cu cel de 26% reprezentând energia electrică provenită din centralele nucleare. Electricitatea este foarte greu de stocat, ceea ce înseamnă că fluctuațiile mari ale costurilor gazelor naturale se traduc rapid într-o volatilitate a prețurilor energiei electrice. Capacități de stocare în baterii mari există, desigur, iar tehnologia se dezvoltă rapid, dar vor trece mulți ani până când aceasta va putea oferi o capacitate importantă de stocare a energiei regenerabile. Unele țări europene au devenit din ce în ce mai dependente de importurile de energie electrică.
4. Cum sunt stabilite prețurile la energie în Europa?
În timp ce tranzacțiile pe termen scurt sunt în creștere, furnizorii și întreprinderile mari cumpără și vând energie electrică cu ani în avans. În aceste tranzacții, analiza economiei și previziunile pe termen lung ale costului combustibilului joacă un rol mai important. Dar piața energetică europeană mai largă a fost în mod tradițional axată pe prețul pentru ziua următoare, tranzacțiile din ziua anterioară funcționând ca reper. Comercianții depun cereri și oferte pentru fiecare oră pe baza propriilor calcule, iar apoi un preț mediu este calculat de bursa care gestionează piața respectivă. Piețele din SUA au un caracter regional mai pregnant. Cea mai mare parte a energiei electrice este de asemenea vândută cu o zi în avans, cu acorduri similare pentru tranzacționare ca în Europa. Prețurile de consum sunt stabilite de autoritățile de reglementare de stat după ce companiile de distribuție solicită modificări ale ratei în funcție de cât au plătit pentru energia angro, de investițiile în transport și de costurile totale de întreținere a rețelelor proprii.
5. Ce este nou în sistem?
Explozia energiei regenerabile, cu caracterul său de volatilitate, care prezintă caracteristici de livrare diferite de centralele pe combustibili fosili sau cele nucleare (care pot asigura livrarea în bandă). Deoarece schimbările meteorologice pot induce variații mari ale prețurilor, piețele spot au devenit, de asemenea, vitale.
6. Ce se întâmplă cu energia eoliană?
Țările nordice, de coastă, inclusiv Marea Britanie, Germania și națiunile scandinave, au devenit lideri în producția de energie eoliană și în tehnologia specifică. În alte zone, proiecția este mixtă. În Spania, creșterea numărului de centrale eoliene și solare a contribuit la creșterea ponderii energiei regenerabile la un record de 44% din puterea totală în 2020. Franța produce, de asemenea, mai multă energie eoliană, dar producția sa de energie electrică este încă dominată de centralele nucleare.
7. Ce țări sunt cele mai expuse riscului de a rămâne fără energie?
Țările cu posibilități de conectare limitate care să îi lege de vecinii lor, deoarece într-o eventuală criză nu ar putea beneficia pe deplin de piața interconectată a Europei. Acest lucru ar permite energiei electrice să circule acolo unde este cel mai necesar și unde obține cel mai mare preț. Operatorul de rețea al Irlandei a avertizat în septembrie că există riscul întreruperilor din cauza lipsei de vânt. În timp ce aprovizionarea Regatului Unit este un amestec de energie regenerabilă, din gaze naturale, nucleară și din cărbune, multe dintre centralele sale sunt vechi și intră în avarie din când în când. Dacă întreruperile cauzate de avarii vor coincide cu lipsa vântului sau luminii solare, țara ar putea fi aproape de a rămâne fără electricitate.
8. Cum afectează acest lucru obiectivele climatice ale Europei?
Energia regenerabilă aduce volatilitate și aceasta va face ca atingerea propriilor obiective să fie foarte costisitoare pentru continent. Germania este un prim exemplu – politicile energetice ale cancelarului Angela Merkel au costat cetățenii sute de miliarde de euro subvenții. Totuși, determinarea UE rămâne neclintită. Șeful schimbărilor climatice, Frans Timmermans, a declarat că prețurile mai mari nu trebuie să submineze hotărârea blocului de a extinde capacitățile de energie regenerabilă și că industria trebuie să accelereze pentru a pune la dispoziție mai multă energie verde ieftină.
