Transfăgărășanul românesc este unul dintre cele mai celebre drumuri din Europa. Deschis doar câteva luni în fiecare an, atrage zeci de mii de vizitatori de pe întregul continent. Ar fi timpul ca țara să beneficieze de pe urma faimei sale?
Deși Transalpina, situată puțin mai la vest este, la 2.145 metri, mai înaltă (și, susțin unii puriști, mai spectaculoasă), traseul nordic al Transfăgărășanului către Lacul Bâlea (la 2.042 metri) este una dintre imaginile definitorii ale României. De când a fost prezentat în programul BBC Top Gear în 2009, Transfăgărășanul a fost, de asemenea, una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. Într-adevăr, popularitatea sa – în weekendurile din iulie și august traficul abia se clintește de-a lungul numeroaselor sale curbe „ac de păr”, ajungând deseori să se oprească complet în timp ce șoferii și pasagerii se opresc să facă fotografii sau să hrănească urși – demonstrează că Ion Jinga, ambasadorul român la Londra la vremea respectivă, s-a înșelat când s-a arătat revoltat expediind o scrisoare BBC, cerându-i să reediteze programul, despre care a crezut că a provocat o mare ofensă țării sale.
În timp ce fostul prezentator Top Gear, Jeremy Clarkson – care, desigur, a plecat de mult de la BBC – este, fără îndoială, un tip provocator și controversat, acel episod special din Top Gear a fost cea mai bună reclamă pentru România prezentată de televiziunea britanică în ultimii 30 de ani. Clarkson a fost impresionat și a descris Transfăgărășanul drept „cel mai uimitor drum pe care l-am văzut vreodată. De sus, se pare că fiecare segment special din fiecare mare pistă de curse din lume a fost preluat pentru a crea o panglică gri neîntreruptă a perfecțiunii auto”, înainte de a adăuga „mulțumesc România. Putem rămâne? Pentru totdeauna.” Că un astfel de sentiment a provocat reacția ambasadorului Jinga spune mai multe despre el decât orice altceva.
Transfăgărășanul, care este deschis pe toată distanța din iunie până la sfârșitul lunii septembrie, a fost construit în perioada 1970-1974, probabil (așa cum părea despre orice altceva din România la acea vreme) la ordinele personale ale dictatorului de atunci Nicolae Ceaușescu. Legenda spune că Ceaușescu a dorit să deschidă o rută strategică peste Munții Făgăraș, pentru a transporta trupele spre nord în cazul în care România ar fi invadată de Uniunea Sovietică (așa cum fusese Cehoslovacia în 1968). Această legendă, desigur, ignoră faptul că a existat deja un traseu mai bun și mult mai rapid peste munți (Valea Oltului) și că orice impact strategic al unui drum complet accesibil doar câteva luni în fiecare an ar fi fost minim. Totuși, de ce să punem la îndoială un mit urban bun? O explicație mult mai probabilă pentru construcția drumului a fost simplul fapt că munții există și că un drum care să-i străbată putea servi drept exemplu despre ceea ce România socialistă – cu Ceaușescu ca lider – putea realiza. La fel ca proiectul Canalului Dunăre-Marea Neagră din anii 1980, Transfăgărășanul a fost, prin urmare, construit ca un simbol, fără a se acorda atenție costurilor sau utilității. Într-adevăr – șoptesc unii – dar Transfăgărășanul este în principiu inutil. Cu toate acestea, nu a fost niciodată mai popular.
Întotdeauna o călătorie de weekend preferată pentru șoferii români, faima sa internațională a făcut ca pasionații de automobile din întreaga Europă (în special din Polonia) să bată drumul până aici în fiecare vară. Ca atare, se naște o întrebare foarte simplă: de ce nu există nicio taxă pentru conducerea pe acest drum uimitor? Este pur o atracție turistică care – în afară de Arefu pe latura sudică și Bâlea Cascadă pe partea nordică – nu servește niciunei comunități. Oricine conduce pe acest drum face acest lucru doar în scopuri de agrement, dar face acest lucru gratuit (deși cu condiția să aibă o rovinietă valabilă, necesară pentru toate drumurile naționale). Ar fi prea mult să ceri fiecărei mașini să plătească o taxă de 25 de lei (puțin peste cinci euro) și să folosești banii pentru întreținerea drumului (care este, în general, în formă bună, dar are întotdeauna unele porțiuni care necesită reparații)? Vizitatorii trebuie să plătească pentru a merge cu telecabina până la lacul Bâlea, de ce să nu plătească pentru a circula pe Transfăgărășan? O taxă ar putea, de asemenea, să reducă traficul, chiar dacă cu puțin. Ar fi de dorit, de asemenea, să existe cel puțin câteva weekend-uri în fiecare an, când drumul este rezervat bicicliștilor (și da, și ei ar trebui să plătească).
Sursa: https://emerging-europe.com/after-hours/is-it-time-for-romania-to-cash-in-on-the-fame-of-the-transfagarasan-highway/
