Am oscilat între a aborda o temă prezentată, asupra căreia am promis să revin și anume bitcoinul, această criptomonedă fascinantă prin felul în care a apărut și evoluează (nu, nu sunt un ”bitcoinar”) cu implicații nebănuite asupra marii finanțe mondiale, sau să analizez noua minune americană – fenomenul Reddit, sau revolta micilor investitori americani pe piața de capital, împotriva marilor rechini și speculatori financiari. După prima confruntare, Reddit a avariat serios, spre faliment, Marvin Capital, provocându-i pierderi de câteva miliarde de dolari în doar o săptămână de ”confruntări” pe bursa americană. Oricât de tentante sunt cele două subiecte (promit că voi reveni la ele), m-am hotărât să abordez situația României, pentru că ne doare mai mult ce se întâmplă aici decât peste Ocean.
Deci, ”România, încotro?”. Toate sondajele de opinie, din ultimii 10 ani, arată că românii consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită și pe bună dreptate. Chiar daca statisticile naționale și europene arată o scădere semnificativă a procentului celor cu risc de sărăcie și excluziune socială, din 2007 încoace (47% în 2007, 32,5% în 2018 și 31,2% în 2019) faptul că România este pe locul doi în lume la capitolul emigrație, după Siria (aflată în război), spune absolut totul. Au fost momente în istorie când italienii, grecii, iugoslavii, polonezii plecau de acasă din cauza sărăciei și corupției. Acum e rândul României să plătească acest tribut. Al sărăciei și corupției. La care aș adăuga eu incompetență, nesimțire, analfabetism funcțional, lehamite, disperare. Benjamin Disraeali spunea că ”nu există educație mai bună decât necazul”. După acest citat, românii ar trebui să fie extrem de bine educați!
În întâlnirile zilnice pe care le am, în special cu reprezentanți ai mediului de afaceri și organizații neguvernamentale, apar două scenarii majore ale neputinței noastre naționale. Unul dintre scenarii acuză oculta mondială (în special americană și israeliană) și cea europeană (în special germană și franceză), care nu doresc ca România să progreseze prea mult. În diviziunea socială a muncii mondiale și europene, României i s-ar fi rezervat rolul Cenușăresei (ceva agricultură, dar în special primară, puțină industrie, puțin IT, restul să vină ”de afară”), noi reprezentând doar o piață de desfacere. Al doilea scenariu sugerează analfabetismul funcțional al celor care ne conduc și care, conform părerii cvasi-unanime, sunt din ce în ce mai slab pregătiți, fără viziune și fără coloană vertebrală.
Fără să fiu adept al teoriilor conspiraționiste, eu cred că este vorba despre o combinație a celor două. Este evident că, la nivel macro, sunt jucători care își doresc să profite de slăbiciunile sistemului nostru politic, în primul rând, și economic, pe cale de consecință. Pot să accept și varianta în care ascensiunile în poziții cheie, de demnitate publică, în statul român, ale unor persoane depășite intelectual și moral, sunt încurajate de către forțe care, chiar dacă nu doresc răul României, sunt interesate să profite de ceea ce poate oferi această țară și preferă o moluscă decât o nucă tare. Toată lumea trebuie să înțeleagă că cei mai interesați de apărarea interesului nostru trebuie să fim chiar noi. Bineînțeles, în contextul apartenenței noastre la UE și NATO. Dacă UE alocă fonduri și noi nu suntem în stare să negociem condițiile într-un mod favorabil pentru noi sau, și mai rău, nu suntem în stare să absorbim aceste fonduri, nu este vina UE. Este vina noastră! Din 2007, de la aderare, România înregistrează un excedent în relația cu UE de peste 30 de miliarde euro. Adică am primit în plus față de cât am contribuit la bugetul UE suma de 30 de miliarde euro! Unde sunt acești bani? Unii au fost cheltuiți înțelept, cu acordul UE, alții au fost tocați aiurea, tot cu acordul UE. Dar faptul rămâne. România a primit 30 de miliarde euro ca să se dezvolte. Bani nerambursabili. Pentru aceasta, am cedat din gradele noastre de libertate economică și politică. Am fi reușit mai mult singuri? Fără UE? Îmi este greu să cred, văzând cum a fost condusă România în această perioadă. Cred că am fi fost un fel de Republica Moldova, daca nu chiar mai rău, având în vedere atracția exercitată de resursele naturale și poziția geostrategică a României.
Cum ieșim din această paradigmă? Răspunsul este pe atât de simplu, pe atât de complex. Avem nevoie de un nou PROIECT DE ȚARĂ! După 2007, după intrarea în UE la câțiva ani după intrarea în NATO, proiectul nostru de țară s-a încheiat, iar România a rămas să orbecăiască între interese politice, financiare și chiar culturale, ale diverselor grupări, clanuri, partide care s-au perindat la conducerea (sau la zona de influență a conducerii) țării. Direcția în care mergem nu este bună, nu din cauza UE sau a Bruxelles-ului, ci eminamente din cauza noastră. Din cauza politicilor și politicienilor care au condus România. Nu ne împiedică nimeni să luptăm pentru interesele noastre, în limitele democrației, ale înțelegerilor și normelor UE, ale diplomației politice și economice. Cine ne împiedică, de exemplu, să negociem ghiduri optime, cu condiții clare de eligibilitate pentru atragerea fondurilor europene? Nimeni. Doar incompetența negociatorilor noștri. Iar incompetența acestora este continuată de incompetența și mișelia celor care se ocupă de evaluarea proiectelor, aici, în țară. Astfel, pe piața consultanței, există companii care iți garantează reușita proiectului! Cum, te întrebi ? Răspunsul, pe care îl știam toți cei avizați, a venit de Ministerul Economiei zilele acestea. ”Băieții deștepți” au avut acces la platformă și, implicit, la ofertele celor corecți, care au avut încredere în statul roman și în competiția liberă de piață. Rezultatul? În ultimele două zile din perioada de depunere a ofertelor, s-au înscris pe platformă câteva sute de companii, care, toate, au avut oferte mai bune decât ale celor înscriși în primele zile. Fraudă clară ca lumina zilei! Cine răspunde? Că a fost viciat un program de finanțare, dar și mai important că sute, mii de întreprinzători, de contribuitori la bugetul statului, își pierd încrederea în statul care ar trebui să-i apere și să-i susțină? Că doar de aceea plătesc taxe! Vom vedea ce găsește Corpul de Control al Prim-Ministrului.
Revenind, România are nevoie de un restart, de o scânteie care să readucă încrederea în nația română, care să readucă încrederea în statul român și în instituțiile sale, care să readucă optimismul în ceea ce privește ziua de mâine. România are nevoie de un nou Proiect de Țară!!!
Despre soluția numită un nou PROIECT DE ȚARĂ, în articolele viitoare.
Marius-Gerard NECULA
P.S.: ”Nu te întreba ce poate face NATURA pentru tine, ci întreabă-te ce poți face tu pentru NATURĂ!”
