Ani de zile, țările europene au construit incineratoare „waste-to-energy”, susținând că această tehnologie reduce poluarea și crește producția de energie. Dar, din ce în ce mai îngrijorată cu privire la emisiile de CO2 ale incineratoarelor, UE își retrage acum sprijinul pentru aceste instalații de ardere a deșeurilor.
Timp de decenii, în fiecare an, Europa a ars în incineratoare milioane de tone de gunoi, adesea sub eticheta sonoră verde „energie din deșeuri”. Acum, îngrijorările cu privire la supradimensionata amprentă de carbon a incinerării și temerile că aceasta ar putea submina reciclarea îi determină pe oficialii Uniunii Europene să slăbească îmbrățișarea de lungă durată a unei tehnologii care părea cândva un mod atrăgător de a face deșeurile să dispară.
UE este pe cale de a întrerupe finanțarea pentru noi incineratoare, dar există puține semne că majoritatea celor existente – care consumă în prezent 27% din deșeurile municipale ale blocului comunitar – se vor închide în curând. Și, chiar și fără sprijinul financiar al UE, noi uzine sunt în construcție, multe în țările din sudul și estul Europei, țări care au incinerat de-a lungul timpului mai puțin decât susținătorii de lungă durată a transformării deșeurilor în energie, cum ar fi Germania, Țările de Jos și națiunile scandinave. Între timp, peste Canalul Mânecii, în Marea Britanie post-Brexit, au apărut propuneri pentru zeci de noi proiecte de ardere a deșeurilor.
Este necesară o schimbare de curs mai decisivă, susțin criticii, care să se adauge atât la angajamentul Europei de a reduce până la zero emisiile de carbon până la mijlocul secolului, cât și la visul său de creare a unei „economii circulare” în care reutilizarea și reciclarea să preia rolul de eliminare a deșeurilor.
„Arderea plasticului într-o situație de urgență climatică este o nebunie” a declarat Georgia Elliott-Smith, inginer de mediu și activist al Extinction Rebellion, organizație care a dat în judecată guvernul britanic pentru decizia sa de a exclude incineratoarele din noul său sistem de comercializare a emisiilor. Plasticul, greu de reciclat și omniprezent în deșeuri, este fabricat din derivați ai combustibililor fosili și emite dioxid de carbon atunci când este ars, ceea ce reprezintă o parte semnificativă a daunelor climatice provocate de incinerare.
Într-un dosar programat să fie audiat la Înalta Curte luna aceasta, Elliott-Smith susține că Marea Britanie și-a încălcat angajamentele acordului de la Paris, omițând sectorul transformării deșeurilor în energie de pe piața pe care a creat-o când a părăsit sistemul european de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră ca parte a divorțului de UE. Ea susține, de asemenea, că noul sistem este prea slab pentru a reduce amprenta de carbon a Marii Britanii.
Alocarea de miliarde de lire sterline în noile incineratoare ar putea bloca Marea Britanie în decenii de ardere a gunoiului și ar putea face mai dificil pentru autoritățile locale creșterea ratelor de reciclare și compostare, a spus ea. Țara arde deja aproape 45% din deșeurile sale – mai mult decât reciclează, a arătat recent emisiunea Channel 4 Dispatches. „Modul în care funcționează incinerarea distorsionează economia deșeurilor prin însăși existența sa” a spus Elliott-Smith. „Odată ce ai construit fiara, trebuie să continui să o hrănești”.
Îngrijorările că incineratoarele îi îmbolnăvesc pe cei care locuiesc în apropierea lor – de obicei persoane cu venituri minime – au stăpânit de mult industria. Națiunile bogate, precum Suedia și Danemarca, care se bazează în mare măsură pe uzinele „waste-to-energy” spun că sistemele lor sofisticate de tratare a emisiilor fac ca astfel de îngrijorări să fie exagerate. Dar criticii notează că multe națiuni nu au resursele pentru cele mai bune sisteme de control al poluării. Emisiile periculoase, cum ar fi dioxina și particulele, rămân uneori nedeclarate, iar aplicarea legii este adesea nu foarte strictă, spun ecologiștii.
Preocupările climatice sunt mai noi, cristalizate într-un raport pe care firma de consultanță Eunomia l-a realizat pentru ClientEarth. S-a constatat că generarea de energie de către incineratoarele britanice a produs mai multe emisii de carbon decât producția de electricitate din gaze naturale și este a doua după cărbune. În ansamblu, incineratoarele europene au emis aproximativ 95 de milioane de tone de dioxid de carbon în 2018, aproximativ 2% din emisiile totale.
Această amprentă a ajutat oficialii UE să decidă renunțarea la incinerare în proiectul de linii directoare pentru investițiile verzi, cunoscut sub numele de „taxonomie financiară durabilă”, care se așteaptă să fie adoptat oficial în această lună. Nu numai că uzinele care incinerează deșeuri nu mai pot beneficia de subvenții destinate proiectelor benefice pentru mediu, ci au fost, de asemenea, eliminate de la alte fluxuri majore de finanțare din UE. Iar Parlamentul European a cerut națiunilor membre să reducă la minimum incinerarea.
„Se pare că lucrurile se schimbă cu adevărat la Bruxelles” a declarat Janek Vähk, coordonator la Zero Waste Europe. În opinia sa, liderii „au început să înțeleagă că incinerarea este o sursă importantă de gaze cu efect de seră”.
La rândul său, industria declară că este nedrept să se compare emisiile de carbon din incinerare cu cele generate de centralele a căror funcție principală este de a genera energie. „Motivul principal pentru care existăm este tratarea deșeurilor, nu producerea de energie” a spus Agnė Razgaitytė, o purtătoare de cuvânt a Confederației Centrelor Europene de Transformare a Deșeurilor în Energie (CEWEP), un grup industrial. „Deci, comparația nu este corectă”.
Sectorul incinerării deșeurilor din UE s-a dublat din 1995 până în 2019, ajungând la 60 de milioane de tone anual.
Eliminând incinerarea, a spus ea, costurile depozitelor de deșeuri vor tinde să crească, sporind pericolul ca gunoiul european să părăsească continentul și, în cele din urmă, să fie ars în locuri necontrolate sau să polueze plaje și căi navigabile. Și depozitele de deșeuri au propriul lor impact climatic – pe măsură ce se descompun, orice deșeuri organice depozitate generează metan cu puternic cu efect de seră. Mai mult, operatorii de incineratoare recuperează metalele din cenușa rămasă după ardere, permițând refolosirea lor.
„Locul nostru este în interiorul economiei circulare” a spus Razgaitytė. „Dăm valoare deșeurilor care altfel ar fi doar pierdute”. Indiferent cât de mult este reciclat și compostat, a adăugat ea, va rămâne întotdeauna ceva. „Prin urmare, nu cred că sectorul transformării deșeurilor în energie va ieși din afaceri prea curând”.
Schimbarea opticii UE are loc după o perioadă în care valoarea incinerării deșeurilor municipale din țările UE între 1995 și 2019 s-a dublat, ajungând la 60 de milioane de tone anual. Astfel de centrale „waste-to-energy” asigură acum electricitate pentru 18 milioane de europeni și căldură pentru 15 milioane, spun reprezentanții industriei.
Țările membre rămân libere să finanțeze și să pună în funcțiune noi incineratoare. Aceste centrale încă câștigă bani din taxele de eliminare a deșeurilor și prin vânzarea de energie electrică și, în unele locuri, de căldură. În unele țări, operatorii pot solicita în continuare subvenții destinate sprijinirii energiei regenerabile, atâta timp cât ard deșeuri colectate în fluxuri separate, astfel încât materialul reciclabil sau compostabil să nu fie incinerat.
Mai mult, a avertizat Vähk, obiectivul UE ca țările să depoziteze nu mai mult de 10% din deșeurile municipale până în 2035 va susține în mod neintenționat cauza incineratoarelor. „Există o mare presiune asupra minimizării depozitelor de deșeuri” a spus el. Este îngrijorător, „pentru că nu vrem să trecem de la depozitele de deșeuri la incinerare”.
Totul se întâmplă în timp ce UE face eforturi pentru a reduce deșeurile, în special din plastic, prin atingerea unor obiective privind compostarea și reciclarea, impunând ca recipientele din plastic să conțină 30% conținut reciclat până în 2030 și interzicând – începând din luna iulie – articolele de unică folosință precum tacâmuri, pahare și agitatoare. UE a adoptat, de asemenea, un nou plan de „economie circulară” care vizează pe termen lung să încurajeze o mai bună proiectare a produselor, astfel încât să simplifice reutilizarea și reciclarea.
Continuarea incinerării, susțin criticii, ar putea amenința aceste obiective. Odată construite, spun ei, incineratoarele canibalizează reciclarea, deoarece autoritățile municipale sunt adesea blocate prin contracte care fac mai ieftină arderea gunoiului decât sortarea pentru reciclare.
O națiune care se confruntă acum cu moștenirea îmbrățișării îndelungate a soluției incinerării este Danemarca. Țara, unul dintre cei mai mari producători de deșeuri din Europa, a construit atât de multe incineratoare, încât până în 2018 importa un milion de tone de deșeuri. Centralele „waste-to-energy” generează 5% din energia electrică a țării și aproape un sfert din căldura din rețelele locale, cunoscute sub numele de sisteme de termoficare, a declarat Mads Jakobsen, președintele Asociației Daneze a Deșeurilor, care reprezintă autoritățile municipale și companiile de deșeuri.
Angajați în îndeplinirea obiectivelor ambițioase de reducere a emisiilor de carbon, parlamentarii danezi au convenit anul trecut să micșoreze capacitatea de incinerare cu 30% într-un deceniu, prin închiderea a șapte incineratoare, în timp ce reciclarea se va extinde dramatic. „Este timpul să nu mai importăm deșeuri de plastic din străinătate pentru alimentarea incineratoarelor și să le ardem în detrimentul climei” a declarat Dan Jørgensen, ministrul danez pentru climă.
Dar concentrându-se doar asupra amprentei de carbon a Danemarcei, a spus Jakobsen, politicienii țării au pierdut din vedere ce se va întâmpla cu deșeurile la care Danemarca va renunța. Și cu rambursările împrumuturilor la care multe uzine au apelat. El a spus: „Sunt îngrijorat și de costurile blocării [importurilor de deșeuri]. Cine va răspunde pentru aceste costuri?”
În Europa Centrală și de Est, „există o presiune puternică și o piață profitabilă pentru incineratoare noi” spun specialiștii.
Două regiuni din Belgia încearcă, de asemenea, să reducă capacitatea de incinerare. Alte câteva părți ale Europei urmează exemplul. Totuși, unele țări planifică construcția de noi uzine. Grecia, Bulgaria și România depozitează majoritatea deșeurilor și vor avea probabil nevoie de o mai mare capacitate de incinerare, a spus Razgaitytė. Italia și Spania sunt printre celelalte țări care ar putea construi noi uzine, a spus ea.
În Europa Centrală și de Est, „există o presiune foarte puternică și o piață profitabilă pentru incineratoare noi” a spus Paweł Głuszyński, de la organizația poloneză Society for Earth. Polonia are acum nouă incineratoare, plus un număr similar de fabrici de ciment care folosesc deșeurile procesate drept combustibil, a spus el. Aproximativ 70 de noi proiecte așteaptă aprobare, a spus el, incluzând propuneri de transformare a vechilor termocentrale pe cărbune în incineratoare de deșeuri. Din cauza legislației de mediu deficitară din Polonia, emisiile de toxine, cum ar fi dioxinele și furanii, ajung adesea la niveluri periculoase, a spus Głuszyński, dar înăsprirea normelor UE poate ajuta.
Și Marea Britanie pare să aibă intenția de a continua extinderea capacităților de incinerare, având în vedere zecile de proiecte noi. Per ansamblu, acestea ar dubla capacitatea actuală de incinerare.
Există, însă, indicii că unele dintre proiecte s-ar putea să nu se materializeze. Țara Galilor a declarat luna trecută că va pune un moratoriu asupra noilor uzine „waste-to-energy” de mare capacitate și va lua în considerare aplicarea unei taxe de incinerare. În februarie, Kwasi Kwarteng, secretarul britanic pentru afaceri, energie și strategie industrială, a refuzat o cerere pentru construirea unui nou incinerator în Kent, la est de Londra, deși a permis extinderea unei uzine existente. În decizia sa, el a spus că proiectul ar putea frâna eficiența reciclării locale, motivare care a încurajat oponenții incinerării. În Cambridgeshire, sediul Universității din Cambridge, planurile pentru construirea unei noi uzine s-au blocat în fața opoziției vehemente a rezidenților și a politicienilor locali. Indiferent de ceea ce țările vor decide asupra incinerării, reducerea volumului deșeurilor va necesita, de asemenea, abordarea sursei acestora, prin obligarea producătorilor să conceapă ambalaje mai puțin poluante și bunuri de lungă durată, a declarat Jakobsen, reprezentantul asociației daneze a deșeurilor. „Proiectare mai bună, producție mai bună, materiale mai reciclabile” a spus el. „Aceasta este o sarcină uriașă care nu a fost abordată pe deplin”.
Sursa: e360.yale.edu
